Intensitate sonoră

Prin intensitate sonoră (în sens fiziologic) se înțelege senzația pe care o produce asupra organului nostru auditiv amplitudinea (elongația maximă pe care o efectuează mișcarea vibratorie față de poziția de echilibru) unei vibrații sonore și suprafața corpului în mișcare altfel spus, volumul vibrației. Cu cât amplitudinea vibrațiilor este mai mare și suprafața de contact cu aerul crește și intensitatea sunetului rezultat, și invers. Aceasta se măsoară prin unitățile denumite în fizică foni sau decibeli (1fon = 1 decibel, in cazul frecventei de 1000 Hz).

Amplitudinea unei vibrații depinde de următorii factori:

• cantitatea de energie ce se imprimă mișcării vibratorii și se transmite mediului ambiant;
• distanța la care se află corpul vibrator față de aparatul auditiv receptor;
• calitatea mediului în care se propagă (aer liber, sală închisă, prezența unor obstacole absorbante etc.).

Pragul inferior, dedesubtul căruia sunetele nu mai sunt sesizate de urechea umană este însemnat prin 0 decibeli. Limita superioară este de aproximativ 140 de decibeli, dincolo de care sunetele nu mai pot fi auzite corect, deoarece intensitatea prea mare distorsionează perceperea auditivă, producând chiar senzații dureroase. Supradimensionarea intensității unor sunete sau zgomote peste limitele fiziologice admise (trecerea dincolo de pragul durerii) sau expunerea pe timp îndelungat la poluare fonică, au drept consecință deteriorarea și compromiterea aparatului auditiv.

Ansamblul variaților de intensitate utilizate în muzică alcătuiesc dinamica acestei arte. Dinamica se exprimă grafic prin trei modalități: prin litere reprezentând inițialele unor termeni italienești de specialitate prin cuvinte, exprimând grade diferite ale ordinii dinamice prin semne grafice sugerând, de asemenea, un grad sau altul de intensitate. Din punct de vedere al efectului pe care-l produc în interpretarea artistică, semnele dinamice alcătuiesc trei categorii: semne indicând o intensitate constantă până la schimbarea unui semn cu altul semne indicând o intensitate progresivă, prin creșteri sau descreșteri continue accente diferite pe sunete izolate Termeni dinamici indicând o intensitate constantă pp. (pianissimo) = foarte încet p. (piano) = încet mp. (mezzopiano) = pe jumătate încet mf. (mezzoforte) = pe jumătate tare f. (forte) = tare ff. (fortisimo) = foarte tare

Pianissimo Piano Mezzo-piano Mezzo-forte Forte Fortissimo Sforzando

Semne și termeni dinamici indicând o intensitate progresivă crescendo = crescând din ce în ce mai mult intensitatea poco a poco cresc. = crescând puțin câte puțin intensitatea poco a poco piu forte = puțin câte puțin mai tare spiengando = amplificând, dând mai mult sunet decrescendo = descrescând din ce în ce mai mult intensitatea poco a poco descresc. = crescând puțin câte puțin intensitatea calando = potolind, slăbind din ce în ce mai mult intensitatea și mișcarea mancando = pierzând din ce în ce intensitatea și rărind mișcarea morendo = „murind”, descrescând intensitatea până la stingere perdendosi = pierzând din ce în ce intensitatea smorzando = descrescând, atenuând intensitatea și domolind mișcarea

Crescendo Decrescendo

• > marcato = accentuare normală
• ^ marcatissimo = accentuare puternică
• – portato = intensitate susținută pe toată durata sunetelor
• ·_ portato staccato = aceeași, dar detașate scurt
• sfz. sfrorzato = apăsând puternic
• rinf. rfz. rinforzando = crescând energic, viguros intensitatea

• Tratat de Teoria muzicii, Giuleanu Victor, Editura Muzicală, București, 1981.
• Educație muzicală, Sinteze și corelări interdisciplinare, Munteanu Gabriela, Editura Artrom, 2001.
• Colecția Arborele Lumii, secțiunea Corpul omenesc, pag. 9-10.

• Durata sunetelor
• Înălțimea sunetelor
• Sunetul
• Notația muzicală
• Nota muzicală
• Muzica

• Game și tonuri Arhivat în 6 martie 2009, la Wayback Machine., scurtă teorie muzicală.
• Music theory, teorie muzicală avansată, site în limba engleză.