Limbă VSO

Acest articol va aborda subiectul Limbă VSO, care a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul anilor. În societatea actuală, Limbă VSO joacă un rol fundamental în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi, influențând totul, de la modul în care ne raportăm la ceilalți până la deciziile noastre la nivel personal și profesional. Această temă a stârnit curiozitatea cadrelor universitare, a specialiștilor și a publicului larg, datorită actualității sale. În acest sens, vor fi explorate diferite puncte de vedere și abordări asupra Limbă VSO, cu scopul de a oferi o perspectivă completă și îmbogățitoare care să permită cititorului să înțeleagă mai bine importanța acestui subiect în societatea actuală.

În tipologia lingvistică, o limbă SOV este o limbă în care topica propoziției își dispune în mod uzual părțile de propoziție să fie în ordinea subiect–obiect (complement)–verb (predicat). VSO este a treia cea mai comună ordine a cuvintelor printre limbile lumii, după SOV (ca în hindi și japoneză) și SVO (ca în română și chineză mandarină).

Familiile lingvistice în care toți sau mulți dintre membrii lor sunt VSO includ următoarele:

Categorizare

Ordine Exemplu Incidență Limbi
SOV „Ion mere a mâncat.” 45% 45
 
Abazină, abhază, akkadiană, amharică, armeană, avară, aimara, azeră, bască, bengaleză, birmană, elamită, greacă veche, hitită, hindustană, japoneză, coreeană, kurdă, latină, malayalam, manchu, mongolă, navajo, nepaleză, pali, paștună, persană, sanscrită, tamilă, telugu, tibetană, turcă, quechua
SVO „Ion a mâncat mere.” 42% 42
 
Arabă (varietățile moderne), chineză, ebraică, indoneziană, majoritatea limbilor europene, swahili, thailandeză, vietnameză
VSO „A mâncat Ion mere.” 9% 9
 
Arabă (clasică și modernă standard), limbile berbere, ebraică biblică, limbile celtice, filipineză, gî'îz, limbile polineziene
VOS „A mâncat mere Ion.” 3% 3
 
Malgașă, limbile mayașe, Terêna, Qʼeqchi'
OVS „Mere a mâncat Ion.” 1% 1
 
Äiwoo, Hixkaryana, Urarina
OSV „Mere Ion a mâncat.” 0,3% 0.3
 
Tobati, Warao, Haida
Distribuție raportată de Russell S. Tomlin în 1986[1][2]


Note

  1. ^ Meyer, Charles F. (). Introducing English Linguistics (ed. Student). Cambridge University Press. 
  2. ^ Tomlin, Russell S. (). Basic Word Order: Functional Principles. London: Croom Helm. p. 22. ISBN 9780709924999. OCLC 13423631.