Max Bill

Problema Max Bill este una care a captat atenția multora în ultimul timp. Cu relevanța sa în diverse domenii, Max Bill a reușit să se impună ca punct de interes și discuție în societatea actuală. Fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi, influenței asupra culturii populare sau importanței sale în dezvoltarea tehnologică, Max Bill a devenit un subiect constant de conversație. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Max Bill, de la originea sa până la posibilele sale consecințe în viitor.

Max Bill
Date personale
Născut[6][7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Winterthur, cantonul Zürich, Elveția[11][12] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[13][14][7][8][1] Modificați la Wikidata
Berlin, Germania[15] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBinia Bill] (din )[2][16]
Angela Thomas​ (–)[2] Modificați la Wikidata
CopiiJakob Bill] Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția[17][18] Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
pictor
sculptor
grafician​
cadru didactic universitar​
politician
designer
fotograf Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerna
Zürich Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materBauhaus[1]
Kunstgewerbeschule Zürich]  Modificați la Wikidata
Partid politicLandesring der Unabhängigen][2]  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Artelor și Literelor​
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce​
prix Kandinsky] ()
Premio Compasso d'oro] ()[3]
Kulturpreis der Stadt Winterthur] ()[4]
Goslarer Kaiserring] ()
Praemium Imperiale​ ()[5]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Max Bill (n. , Winterthur, cantonul Zürich, Elveția – d. , Berlin, Germania) a fost arhitect, artist plastic, grafician, pictor, designer de caractere tipografice și designer industrial elvețian.

Biografie

Viață timpurie, educație

Bill s-a născut în Winterthur, în 1908. După o ucenicie ca argintar, în perioada 1924 – 1927, Bill a început studiile la Bauhaus din Dessau, sub îndrumarea multor profesori prestigioși, incluzând artiști ca Vasili Kandinski, Paul Klee și Oskar Schlemmer. A fost student la Bauhaus din 1927 până în 1929, după care s-a mutat la Zürich.

Operă

Artă și design

După ce a lucrat la designul grafic pentru puținele clădiri moderne construite, pe acea vreme, și-a construit prima lucrare, propria sa casă și studioul (1932 – 1933) în Zurich-Höngg.[19] Începând cu 1937, Max Bill a fost „forța motrice” a pleiadei de artiști elvețieni reuniți în grupul cunoscut ca Allianz.[20]

Elvețianul Max Bill este considerat, de către lumea artistică, ca având influența cea mai decisivă asupra designului grafic elvețian începând cu anii 1950, datorită scrierilor sale teoretice, precum și pentru munca sa constantă, longevivă și prosperă.[21] Legătura sa cu timpurile mișcării moderniste i-a oferit o autoritate specială. Ca designer industrial, munca sa se caracterizează printr-o claritate a designului și proporții precise.[22] Example concrete sunt ceasurile sale, de perete și de mână, realizate pentru firma Junghans, unul din clienții săi pe termen lung.

Printre cele mai notabile modele, din gama largă de produse ale lui Bill, se numără Ulmer Hocker, realizat în 1954, un taburet multifuncțional, care poate fi folosit și ca element de raft, birou pentru difuzor, tabletă sau măsuță laterală. Deși scaunul a fost o creație a designerului școlii lui Bill împreună cu Hans Gugelot, un reprezentant al Școlii de design de la Ulm, este adesea numit doar „Bill Hocker" deoarece prima schiță a sa, realizată pe un șervețel de cocktail, a fost opera lui Bill.

În calitatea sa de designer și artist grafic și vizual, Bill a căutat să creeze forme care să reprezinte vizual „noua fizică” de la începutul secolului al XX-lea. Fuziunea artistului și a designerului din el a căutat să creeze obiecte, astfel încât noua știință a formei să poată fi înțeleasă de simțuri, adică ca o artă concretă. Astfel, Bill nu este un raționalist – așa cum se crede de obicei – ci mai degrabă un fenomenolog, unul care înțelege întruchiparea ca fiind expresia supremă a unei arte concrete. În acest fel, el nu se extinde atât de mult, ci reinterpretează teoria Școlii Bauhaus, al cărei elev a fost. Cu toate acestea, în mod curios, mulți din interpreții critici ai lui Bill nu au înțeles cu adevărat această problemă fundamentală.[22]

A realizat picturi geometrice „de rezervă” și sculpturi sferice, unele bazate pe banda Möbius, în varii materiale precum, piatră, lemn, metal și ipsos.[23][24] Lucrările sale ca arhitect includ o clădire de birouri, în Germania, o stație de radio, în Zürich, respectiv un pod, în estul Elveției.[25]

Profesorat

Viață particulară

Note

  1. ^ a b bauhaus.community, accesat în  
  2. ^ a b c Lexiconul de istorie al Elveției, , accesat în  
  3. ^ https://www.adidesignmuseum.org/schede/fornitura-toeletta/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Kulturpreis der Stadt Winterthur. Bisherige Preisträgerinnen und Preisträger. (PDF) (în germană), accesat în  
  5. ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Max Bill, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b Max Bill, SNAC, accesat în  
  9. ^ Max BILL, Le Delarge 
  10. ^ Max Bill (2), Discogs, accesat în  
  11. ^ ZKM Center for Art and Media Karlsruhe, accesat în  
  12. ^ „Max Bill”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  13. ^ Max Bill, Structurae, accesat în  
  14. ^ Max Bill (în engleză), SIKART 
  15. ^ „Max Bill”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  16. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  17. ^ Lexiconul de istorie al Elveției 
  18. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  19. ^ Max Bill Museum of Modern Art, New York.
  20. ^ „Leonardo On-Line: Leonardo Award Winners”. leonardo.info. Accesat în . 
  21. ^ Hollis, R., Swiss Graphic Design, 1920–1965, (2006), New Haven: Yale University Press.
  22. ^ a b Krippendorf, K., The Semantic Turn, (2005), New York: CRC Press.
  23. ^ „Images from Baltimore Museum of Art Sculpture Garden. Digital Imaging Project: Art historical images of European and North American architecture and sculpture from classical Greek to Post-modern. Scanned from slides taken on site by Mary Ann Sullivan, Bluffton College”. homepages.bluffton.edu. Accesat în . 
  24. ^ Roberta Smith (December 14, 1994), Max Bill, 85, Painter, Sculptor And Architect in Austere Style New York Times.
  25. ^ Max Bill, 85; Controversial Swiss : Artist, Sculptor and Writer Los Angeles Times, December 14, 1994.

Bibliografie

Max Bill, Continuity (Colossus of Frankfurt), 1986, Colecția Deutsche Bank, Frankfurt am Main. Max Bill „a fost dornic să creeze lucrări bazate pe fundamente matematice și geometrice – manifestări materiale ale proceselor intelectuale care au rezistat simbolismului .”[1]
  • Jakob Bill: Max Bill am Bauhaus. Benteli, Bern 2008, ISBN: 978-3-7165-1554-9.
  • Max Bill: Funktion und Funktionalismus. Schriften 1945–1988. Benteli, Bern 2008, ISBN: 978-3-7165-1522-8.
  • Max Bill, Retrospektive. Skulpturen Gemälde Graphik 1928–1987. (Texte Christoph Vitali, Eduard Hüttinger, Max Bill.) Katalog Schirn Kunsthalle, Frankfurt/Zürich/Stuttgart 1987 ISBN: 3-922608-79-5.
  • Thomas Buchsteiner und Otto Lotze:max bill, maler, bildhauer, architekt, designer. Ostfildern-Ruit 2005, ISBN: 3-7757-1641-6.
  • Luciano Caramel, Angela Thomas: Max Bill. Pinacoteca Communale Casa Rusca, Locarno / Fidia Edizione d'Arte, Lugano 1991, ISBN: 88-7269-011-0.
  • Roberto Fabbri: Max Bill in Italia. Lo spazio logico dell'architettura, Bruno Mondadori Editore, Milano 2011, ISBN: 978-88-6159-606-1.
  • Roberto Fabbri: Max Bill. Espaces, Infolio Éditions, Gollion – Paris, 2017, ISBN: 978-2-88474-463-8.
  • Gerd Fischer: Der Koloss von Frankfurt: Die „Kontinuität“ von Max Bill. In: Mitteilungen der Deutschen Mathematiker-Vereinigung, Heft 4/1999, S. 22–23.
  • Eduard Hüttinger: Max Bill. abc Verlag, Zürich 1977, ISBN: 3-85504-043-5.
  • Eduard Hüttinger: Max Bill. Edition Cantz, Stuttgart 1987 (erweiterte Ausgabe) ISBN: 3-922608-79-5
  • Gregor Nickel und Michael Rottmann: Mathematische Kunst: Max Bill in Stuttgart. In: Mitteilungen der Deutschen Mathematiker-Vereinigung, Band 14, Heft 3/2006, S. 150–159.
  • Arturo Carlo Quintavalle: Max Bill. Università Commune Provincia di Parma, Quaderni 38, 1977.
  • Thomas Reinke und Gordon Shrigley: Max Bill: HfG Ulm: Drawing and Redrawing: Atelierwohnungen, Studentenwohnturm. marmalade, 2006, ISBN: 978-0-9546597-1-4.
  • Emil Schwarz: Im Wissen der Zeit oder Der Sinn, den die Schönheit erzeugt, Hommage à Max Bill, ein dichterischer Nachvollzug mit dem Essay Wirklichkeit oder Realität. NAP Verlag, Zürich 2010, ISBN: 978-3-9523615-4-2.
  • Werner Spies: Kontinuität. Granit-Monolith von Max Bill. Deutsche Bank, 1986, ISBN: 3-925086-01-3.
  • René Spitz: hfg ulm. der blick hinter den vordergrund. die politische geschichte der hochschule für gestaltung ulm 1953–1968. Stuttgart/London 2002. ISBN: 3-932565-16-9. (Zur Geschichte der HfG Ulm von der Gründung 1953 bis zur Schließung 1968.)
  • Margit Staber: "Max Bill". Methuen, London 1964. (Art in Progress series)
  • Angela Thomas: Max Bill und seine Zeit. 2 Bände. Scheidegger & Spiess, Zürich:
  • Udo Weilacher: Kontinuität (Max Bill). In: Udo Weilacher: Visionäre Gärten. Die modernen Landschaften von Ernst Cramer. Basel/Berlin/Boston 2001, ISBN: 3-7643-6568-4.
  • Da Silva Paiva, Rodrigo Otávio: Max Bill no Brasil, 2011, ISBN: 978-3-943347-13-5.

Vezi și

Legături externe

Materiale media legate de Max Bill la Wikimedia Commons



  1. ^ Monolith on the Water—Max Bill’s "Continuity" in a New Location; Deutsche Bank Art works