În acest articol vom explora rolul fundamental pe care Nicolae Bosie-Codreanu l-a jucat de-a lungul istoriei, analizând impactul său asupra diferitelor aspecte ale societății. De la origini și până în prezent, Nicolae Bosie-Codreanu a fost subiect de dezbatere și analiză în mai multe discipline, trezind curiozitatea și interesul experților și fanilor deopotrivă. Printr-o abordare multidimensională, vom examina influența acesteia asupra culturii, politicii, tehnologiei și a altor domenii, pentru a înțelege mai bine relevanța sa în lumea contemporană. Luând în considerare diverse perspective și revizuind dovezile empirice, ne propunem să oferim o viziune cuprinzătoare asupra Nicolae Bosie-Codreanu și a semnificației sale în societatea actuală.
Nicolae Bosie-Codreanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1885 Noua Suliță, județul Hotin, Regatul României |
Decedat | 1969 (84 de ani) ![]() Timișoara, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | Creștin Ortodox |
Ocupație | politician ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon al Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei | |
Deținător actual | |
Funcție asumată 8 decembrie 1917 | |
Președinte | Ion Inculeț |
Prim-ministru | Pantelimon Erhan |
Precedat de | nimeni |
Succedat de | Funcția nu mai există |
Partid politic | Partidul Țărănesc din Basarabia ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Nicolae Bosie-Codreanu (n. 1885, Noua Suliță, județul Hotin – d. 1969, Timișoara), a votat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918.
La 32 ani fiind membru al Sfatului Țării, votează pentru Marea Unire.
După 8 decembrie 1918, a fost membra al diferite al guvernului de la București. Anterior, în 1917, a fost membru în Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei, membru al administrației lui Pantelimon Erhan în calitate de Director General al căilor ferate (mai precis, Director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon) și a fost director general responsabil pentru căile ferate, poște, telegraf și telefon.
În perioada interbelică activează în calitate de inginer, director în Ministerul de construcții de la București.