În lumea de astăzi, Amidon este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului său asupra societății moderne sau a influenței sale asupra culturii populare, Amidon a devenit un punct de referință în diverse sfere ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa și până în prezent, Amidon a fost obiect de studiu, dezbatere și admirație, ceea ce a dat naștere la o gamă largă de perspective și opinii pe această temă. În acest articol, vom explora unele dintre cele mai proeminente fațete ale Amidon și semnificația sa în contextul actual.
Amidon | |
![]() Amiloză | |
![]() Amilopectină | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 9005-25-8 |
Informații generale | |
Formulă chimică | (C6H10O5)n |
Aspect | pudră albă |
Masă molară | variabilă |
Proprietăți | |
Densitate | 1,5 g/cm3 |
Punct de topire | se descompune |
Presiune de vapori | 0 mm Hg[1] ![]() |
Doza letală medie | 6 600 mg/kg |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină. Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor animale. Ajungând în organism cu hrana, amidonul este hidrolizat enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei:
Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor și se folosește în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece în D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punctul de vedere al compoziției chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă între ele prin structură și reactivitate.
Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi formată din două etape:
Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă. Suspensia de amidon în apă este un fluid nenewtonian.
La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.
(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6
2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11
|title=
(ajutor)