În zilele noastre, Hexoză este un subiect care a căpătat relevanță în diverse domenii ale vieții de zi cu zi. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Hexoză a devenit un punct central de discuție și interes pentru mulți. Atât din punct de vedere academic, cât și personal, Hexoză a stârnit curiozitate și dezbatere cu privire la implicațiile și consecințele sale. Fie în context social, politic, economic sau științific, Hexoză a generat reflecții și cercetări nesfârșite care încearcă să dezlege complexitățile și consecințele sale pentru societatea actuală. În acest articol, vom explora unele dintre cele mai relevante dimensiuni ale Hexoză și impactul acestuia asupra mediului nostru.
O hexoză este un tip de monozaharidă care conține șase atomi de carbon, având formula moleculară C6H12O6. Hexozele pot fi clasificate, după tipul grupării carbonil, în aldohexoze (gruparea de tip aldehidă, în poziția 1) și în cetohexoze (grupare de tip cetonă, în poziția 2). [1] Din categoria hexozelor fac parte monozaharide cu o mare importanță, precum: glucoza, fructoza și galactoza.
Aldohexozele au patru atomi de carbon asimetrici (centre de chiralitate sau stereogeni), ceea ce induce posibilitatea a 16 stereoizomeri (24). Apartenența izomerilor la seria D/L se bazează pe orientarea grupării hidroxil aflată la carbonul din poziția 5, și nu are legătură cu rotația datorată activității optice.
Cele opt D-aldohexoze sunt: [2]
Toți acești D-izomeri, cu excepția D-altrozei, sunt întâlniți în natură. Totuși L-altroza, a fost izolată din tulpini bacteriene de Butyrivibrio fibrisolvens. [3]
Se cunoaște încă din 1926 faptul că aldohexozele formează semiacetali ciclici. [4] În imaginea de mai jos sunt reprezentate formele semiacetalice ale D-glucozei și D-manozei.
Cetohexozele au trei carboni asimetrici (centre de chiralitate), ceea ce induce posibilitatea a 8 stereoizomeri (23). Dintre aceștia, doar patru D-cetohexoze sunt întâlnite în natură:
Cetohexozele naturale sunt produse doar de către drojdii, prin fermentație.