În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Cergău Mic, Alba, deoarece acest subiect este de mare relevanță astăzi și are un impact semnificativ în diverse domenii. Cergău Mic, Alba este un subiect care a captat atenția cadrelor universitare, a oamenilor de știință, a liderilor politici și a publicului larg, datorită importanței sale în societatea modernă. Pe parcursul articolului, vom analiza diferitele perspective și abordări care au fost luate cu privire la Cergău Mic, Alba, precum și influența acestuia în domenii atât de diverse precum tehnologie, economie, politică și cultură. În plus, vom examina câteva dintre provocările și oportunitățile pe care Cergău Mic, Alba le prezintă în lumea contemporană, cu scopul de a oferi o viziune panoramică și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Cergău Mic | |
— sat — | |
![]() Biserica ortodoxă | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 46°4′59″N 23°56′26″E / 46.08306°N 23.94056°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Comună | Cergău |
SIRUTA | 3823 |
Prima atestare | 1303 |
Populație (2021)[1] | |
- Total | 266 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 517217 |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Cergău Mic este un sat în comuna Cergău din județul Alba, Transilvania, România.
Localitatea este atestată documentar din anul 1303, după așezarea aici a unor catolici bulgari din banatul de Vidin, care cu timpul au fost asimilați. Cel mai probabil acești refugiați religioși au fost români, dat fiind că atunci populația covârșitoare a Țaratului de Vidin era românească (astăzi românii sunt majoritari încă în zona rurală), iar religia încurajată de țarii români din dinastia Asăneștilor ai Imperiului valaho-bulgar au solicita la Roma trimiterea unui nunțiu papal pentru revirimentul latinității în lupta contra asimilaționismului slavon. Denumirea maghiară Bolgárcserged, la fel ca și vechea denumire românească Cergău Șcheiesc, păstrează amintirea venirii bulgarilor. Odată cu Reforma protestantă bulgarii catolici din Cergău și-au pierdut limba și au devenit evanghelici (luterani). Ulterior, satul ajungând posesiune a Arhiepiscopiei Române Unite de Alba Iulia, unii locuitori au devenit greco-catolici (la fel ca cei din Cergău Mare) și s-au românizat.[2]
Conform recensământului din anul 1930 Cergău Mic avea 830 de locuitori, dintre care 762 români, 58 țigani, 8 germani și 2 maghiari.[3] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 443 luterani, 351 greco-catolici, 25 baptiști, 10 ortodocși și 1 reformat.[4]