Ighiu, Alba

În acest articol vom explora subiectul Ighiu, Alba în profunzime, abordând diferitele sale fațete, importanța sa în societatea actuală și relevanța sa de-a lungul istoriei. Vom examina impactul său în diferite domenii, de la politică și economie la cultură și tehnologie. Ighiu, Alba este o temă care nu numai că ne permite să înțelegem mai bine lumea din jurul nostru, dar ne invită și să reflectăm asupra rolului nostru în ea și să ne punem la îndoială convingerile și convingerile. Printr-o analiză exhaustivă, ne propunem să aruncăm lumină asupra unui subiect care nu este doar de interes academic, ci poate avea și implicații profunde pentru viața noastră de zi cu zi.

Ighiu
—  sat și reședință de comună  —

Ighiu se află în România
Ighiu
Ighiu
Ighiu (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°8′39″N 23°31′6″E ({{PAGENAME}}) / 46.14417°N 23.51833°E
Țară România
Județ Alba
Comună Ighiu
SIRUTA4936
Atestare1206
Populație (2021)
 - Total1.360 locuitori
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal517360
Prefix telefonic+40 x58 [1]
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Ighiu (Magyarigen,Krapundorf) în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Ighiu (Magyarigen,Krapundorf) în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Ighiu (Magyarigen,Krapundorf) în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ighiu (în maghiară Magyarigen, în germană Grabendorf, Krapundorf, Krabundorf, Kuppendorf) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Între 1918 și 1938 a fost reședință de unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi, plasă, în cadrul județului Alba (interbelic). În anul 1938, plasa Ighiu a fost desființată, în locul său fiind înființate alte două plăși, plasa Zlatna și plasa Alba Iulia.

Așezare

Localitatea Ighiu este situată la 12 km nord de Alba Iulia. Este traversată de DN 74 și de DJ 107H.

Istoric

Localitatea Ighiu a fost atestată documentar încă din anul 1206 d.C. împreună cu Cricău, care în secolele XIII-XIV aparțineau cetății feudale de la Piatra Craivii [2].

Ca și în cazul satelor Cricău și Bărăbanț, localitatea a fost întemeiată de coloniști sași (și populată de aceștia până la invazia mongolă din 1241, în urma căreia dispare populația germană). Minerii veniți din Germania s-au stabilit aici în vederea exploatării aurului și argintului de la Zlatna și Chernach (azi Câlnic). Venirea lor figurează într-un document datat în 1238.[3]

Până în anul 1938 localitatea a fost reședința plășii Ighiu.


Date economice

Profesiunile de bază ale locuitorilor sunt agricultura și creșterea animalelor.

Lăcașuri de cult

Obiective turistice

  • Iezerul Ighielului (la circa 20 km), cel mai extins lac carstic din România, de pe cursul superior al râului cu același nume, în sudul Munților Trascău, la 924 m altitudine.

Obiective memoriale

Ighiu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
  • Monumentul Eroilor Români din Primul și al Doilea Război Mondial. Monumentul este de tip obelisc și a fost dezvelit în anul 1926, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Obeliscul are o înălțime de 2 m, fiind realizat din granit, iar împrejmuirea este asigurată de un gard din fier forjat. Pe o placă de marmură aflată în fața bazei este un înscris comemorativ: „Ridicatu-s-a acest monument în amintirea zilei de 1 decembrie 1918, când s-a ajuns la Unirea Neamului cu ajutorul lui Dumnezeu și a soldatului român./ Anul Domnului 1926“. Pe placa de marmură aflată în dreapta bazei obeliscului se poate vedea numele eroilor cazuti in lupta. Pe plăcile aflate în stânga și spatele bazei sunt inscrise numele a 30 și respectiv 32 de eroi români.

Vezi și

Legături externe

Note

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Bălan, Șt.; Mihăilescu, N. Șt. - Istoria științei și tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 34.