În lumea de astăzi, Comitatul Solnoc-Dăbâca a devenit un subiect de interes și dezbatere constant. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale în diferite domenii, Comitatul Solnoc-Dăbâca a captat atenția academicilor, specialiștilor și publicului larg. De-a lungul anilor, studiul și analiza Comitatul Solnoc-Dăbâca a fost aprofundată, căutând să-i înțeleagă cauzele, consecințele și posibilele soluții. Acest articol urmărește să ofere o privire de ansamblu generală și completă a Comitatul Solnoc-Dăbâca, abordând diferitele sale aspecte dintr-o perspectivă obiectivă și analitică. De la originea și până la implicarea ei astăzi, vor fi explorate diferitele fațete ale Comitatul Solnoc-Dăbâca, pentru a oferi cititorului o înțelegere mai profundă și mai precisă a acestui subiect de relevanță universală.
Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka) | |||
— comitat al Regatului Ungariei — | |||
| |||
Coordonate: 47°09′00″N 23°52′00″E / 47.15°N 23.8667°E | |||
---|---|---|---|
Țară | ![]() | ||
Atestare | ![]() | ||
Reședință | Dej | ||
Suprafață | |||
- Total | 4,786 km² | ||
Populație (1910) | |||
- Total | 251.936 locuitori | ||
- Densitate | 52,6 loc./km² | ||
Naționalități | • români - 189.443 (75,19%) • maghiari - 52.181 (20,71%) • germani - 6.902 (2,73%) | ||
În prezent în | România | ||
Prezență online | |||
![]() (Szolnok-Doboka) (Szolnok-Doboka) | |||
![]() (Szolnok-Doboka) | |||
Modifică date / text ![]() |
Comitatul Solnoc-Dăbâca, cunoscut și ca Varmeghia Solnoc-Dăbâca (în maghiară Szolnok-Doboka vármegye, în germană Komitat Szolnok-Doboka), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Dej.
Comitatul Solnoc-Dăbâca se învecina la vest cu Comitatul Sălaj (Szilágy), la nord-vest cu Comitatul Sătmar (Szatmár), la nord-est cu Comitatul Maramureș (Máramaros), la est cu Comitatul Bistrița-Năsăud (Beszterce-Naszód) și la sud cu Comitatul Cluj (Kolozs). Râul Someș (Szamos) curge pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 4.786 km², incluzând suprafețele de apă.
Comitatul Solnoc-Dăbâca a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. El a fost format prin unirea vechiului comitat Solnocul Interior (Belső-Szolnok) cu partea apuseană a Comitatului Dăbâca (83 de sate), 48 de localități din Chioar, comunele Uioara, Șieu, Sic și orașul Gherla.[1][2].
În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. După primul război mondial are loc reorganizarea administrativă a zonei, comitatul Solnoc-Dăbâca devenind județ cu același nume și fiind format din 8 plase, 4 secretariate comunale, 82 secretariate cercuale, 312 comune rurale, 2 comune urbane, cu reședința tot în orașul Dej. La solicitarea subprefectului noului județ, denumirea noului județ Solnoc-Dăbâca va fi modificată în județul Someș, prin Decretul Regal nr. 2465/1925.
În perioada 1940-1944, această regiune a fost ocupată de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. Teritoriul Comitatului Solnoc-Dăbâca este actualmente împărțit între județele Cluj (centrul și sudul, cu orașul Dej), Maramureș (nordul), Bistrița-Năsăud (estul) și Sălaj (vestul).
În 1910, populația comitatului era de 251.936 locuitori, dintre care:
La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Solnoc-Dăbâca erau următoarele:
Districte (járás) | |
---|---|
District | Capitală |
Bethlen | Bethlen --- Beclean |
Csákigorbó | Csákigorbó --- Gârbou |
Dés | Dés --- Dej |
Kápolnokmonostor | Kápolnokmonostor --- Copalnic-Mănăștur |
Kékes | Kékes --- Chiochiș |
Magyarlápos | Magyarlápos --- Târgu Lăpuș |
Nagyilonda | Nagyilonda --- Ileanda |
Szamosújvár | Szamosújvár --- Gherla |
Districte urbane (rendezett tanácsú város) | |
Dés --- Dej | |
Szamosújvár --- Gherla |