Crețișoară

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Crețișoară și impactul său asupra societății de astăzi. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Crețișoară a fost subiect de studiu și interes de către cadre universitare, cercetători și entuziaști din diferite discipline. Acest articol își propune să analizeze influența Crețișoară asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi, precum și rolul său în modelarea culturii, valorilor și credințelor noastre. Printr-o abordare interdisciplinară, vom explora numeroasele fațete ale Crețișoară, aruncând lumină asupra importanței și semnificației sale în contextul contemporan.

Crețișoara
Alchemilla vulgaris
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Gen: Alchimilla

Crețișoara (Alchemilla vulgaris) este o plantă din familia Rosaceae cunoscută sub mai multe denumiri populare: brumărie, plașcă, umbrarul-doamnei.

Descriere

Crețișoara este o plantă perenă, înaltă de 10–40 cm, cu flori mici, verzi-gălbui, răspândită în zona de deal (în fânețe, margini de pădure și tufișuri), pe pante abrupte și rupturi de pantă.

În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în lunile iunie-iulie (în perioada înfloririi), în timpul prânzului, în zile însorite, atunci când planta este perfect uscată (fără stropi de rouă sau picături de ploaie), prin tăierea întregii părți aeriene de sub rozeta de frunze bazale.[1]

Componenți principali

Saponime, flanovoide, taninuri, substanțe grase formate din acizii palmitic și stearic, fitosteroli și săruri minerale.

Creţişoara

Proprietăți

- astringent
- antihemoroidal
- antidiareic

Indicații

Extern, infuzia este folosită pentru gargară în stomatite și pentru cicatrizarea rănilor. Extractul de crețișoară are un efect terapeutic complex în tratamentul metroragiilor, în fixarea sarcinilor și în pregătirea intevențiilor chirurgicale ORL.[2]

Note

  1. ^ Ecaterina D. Răducanu D, Terapia naturistă, pag. 119-120, Ed. Științifică, București 1992,
  2. ^ Ecaterina D. Răducanu D, Terapia naturistă pag.119-120