Mandragoră

În lumea de astăzi, Mandragoră a devenit un subiect de mare relevanță și interes atât la nivel personal, cât și în societate în general. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Mandragoră a dobândit o importanță fără precedent în viața noastră de zi cu zi. În acest articol, vom explora în detaliu Mandragoră și impactul său asupra diferitelor aspecte, de la influența sa asupra economiei până la rolul său în cultura populară. Printr-o analiză profundă și perspicace, vom dezvălui misterele și complexitățile din jurul lui Mandragoră, oferind o viziune clară și cuprinzătoare asupra relevanței sale în lumea de astăzi.

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.


Mandragoră
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Subregn: Mandragore officinale
Diviziune: Mandragore officinale
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Solanales
Familie: Solanaceae
Gen: Mandragora
Nume binomial
Mandragora
L.
Modifică text Consultați documentația formatului

Mandragora (Mandragora officinarum) este o specie de plante erbacee, perenă, vivace, din zona mediteraneeană. Mandragora officinarum aparține familiei Solanaceae, alături de Atropa belladonna (mătrăgună).

Etimologie

Termenul „mandragoră” provine în limba română din slavonul manŭdragora, latinul mandragoras și totodată din grecul μανδραγόρας (mandragoras). Acești trei termeni denumesc aceeași plantă în aceste limbi diferite. Etimologia cuvântului grec este obscură. Cu certitudine, grecul „mandragoras” provine de la numele mătrăgunei (în arameică asiriană nam. tar. ira, morfologic „drogul (rău) de Namta”, Namta fiind un demon pestilențial provocator de maladii[1]). Printre altele, originea vine din sanscritul mandros care însemnă „somn” și agora care însemnă „substanță”[2].

Descriere

Fructe de Mandragora officinarum
Rădăcini gemene de Mandragoră

Mandragorele mediteraneene prezintă un contrast foarte important între tufă și rădăcina care este în formă de păstârnac, ramificată ca degetele unei mâini. Această plantă are în afara solului o prelungire a rădăcinii înaltă de circa treizeci de centimetri, cu un miros foarte puternic, încrețită, crestată complet de frunze de la 5 până la 50 centimetri lungime, asemănătoare oarecum cu frunzele tutunului. Este o erbacee perenă, cu rădăcini groase din care se extrage un suc tonic folosit în medicină.

În Biblie

Există două referiri la această plantă în scripturile ebraice (în limba ebraică דודאים (dûdã'im) înseamnă „planta dragostei”, "merele iubirii" (Ioan Alexandru). Un număr de traduceri în diferite limbi folosesc exemplul latinei vulgare și folosesc mandragora ca plantă cu un înțeles propriu în Cartea Facerii[3] și în Cântarea lui Solomon[4]. Altele urmează exemplul Bibliei Luterane și oferă o traducere mult mai literală.

Note

  1. ^ (en) Ungricht S., Knapp S. and Press J.R., „A revision of the genus Mandragora”, dans Bull. Nat. Hist. Mus. London, vol. 28, no 1, 1988, p. 17-4
  2. ^ (fr) Jean-Loïc La Quellec, „La mandragore celle qui expulse”, dans Actes du séminaire d'ethnobotanique de Salagon, Les cahiers de Salagon 11, vol. 3, 2003-2004
  3. ^ Geneza 30:14-16
  4. ^ Cantarea_Cantarilor 7:13

Legături externe