Mătrăgună
În articolul de astăzi vom vorbi despre Mătrăgună, un subiect care a fost de mare interes în ultimii ani. De la apariția sa, Mătrăgună a captat atenția experților și pasionaților deopotrivă, generând dezbateri, cercetări și numeroase progrese în domeniu. Cu o istorie care datează de mulți ani, Mătrăgună a evoluat și s-a adaptat la schimbările sociale, culturale și tehnologice, devenind un element fundamental în viața multor oameni. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele fațete ale Mătrăgună, abordând implicațiile, aplicațiile și impactul său asupra societății actuale.
| Mătrăgună | |
|---|---|
| |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Solanales |
| Familie: | Solanaceae |
| Gen: | Atropa |
| Specie: | A. belladonna |
| Nume binomial | |
| Atropa belladonna L. | |
Modifică text  |
|
Mătrăguna (Atropa belladonna) este o specie de plante erbacee , perene prin rizom , care face parte din genul Atropa, familia Solanaceae, alături de Mandragora officinarum. Mai este denumită și beladonă, doamna-codrului sau doamnă-mare, cireașa-lupului, iarba codrului sau țilidonie.
Descriere
- Tulpina are înălțimea de 50–150 cm, formează de regulă de la jumătate trei ramificații.
- Frunzele sunt ovale, cu marginea întreagă si sunt dispuse altern la baza ramurilor și perechi în partea superioară (una dintre ele fiind mult mai mare decat cealaltă).
- Florile sunt brun-violete sau brun-purpurii si planta înflorește în perioada iunie-august.
- Fructele, bace sferice cu multe semințe, sunt mai întâi verzi, apoi negre, lucioase și suculente.
Toxicitate
Frunzele și bacele sunt extrem de toxice atunci când sunt ingerate din cauză că acestea conțin alcaloizi de tropan.[1][2] Aceste toxine includ atropină, scopolamină și hiosciamină, care cauzează delir și halucinații,[1][2][3] și sunt, de asemenea, utilizate ca anticolinergici farmaceutici. Acești alcaloizi de tropane par a fi comuni în familia Solanaceae, deoarece sunt prezenți și în plantele din genurile Brugmansia, Datura și Hyoscyamus, din aceeași familie, dar și în subfamilii și triburi diferite de cele ale plantelor nocturne.
Substanțele active sunt reprezentate de alcaloizi, în special hiosciamină, atropină și scopolamină. Produsele farmaceutice bazate pe extracte de beladonă sunt indicate pentru combaterea colicilor gastrointestinale și a spasmelor biliare. În prezent nu se mai utilizează în medicina populară din cauza toxicității neobișnuit de mari.
Referințe
- ^ a b Ulbricht, C; Basch, E; Hammerness, P; Vora, M; Wylie Jr, J; Woods, J (). „An evidence-based systematic review of belladonna by the natural standard research collaboration” (PDF). Journal of Herbal Pharmacotherapy. 4 (4): 61–90. doi:10.1080/J157v04n04_06. PMID 15927926.
- ^ a b „Belladonna”. MedlinePlus, US National Institutes of Health. . Accesat în .
- ^ Kuhn, Cynthia; Swartzwelder, Scott; Wilson, Wilkie; Wilson, Leigh Heather; Foster, Jeremy (). Buzzed. The Straight Facts about the Most Used and Abused Drugs from Alcohol to Ecstasy. New York: W. W. Norton & Company. p. 107. ISBN 978-0-393-32985-8.
Legături externe
Materiale media legate de Mătrăgună la Wikimedia Commons- en „Compounds in deadly nightshade”. USDA, ARS, National Genetic Resources Program. Phytochemical and Ethnobotanical Databases. Beltsville, Maryland: National Germplasm Resources Laboratory. Arhivat din original la . Accesat în .
