În acest articol, vom explora tot ceea ce este legat de Osul iepurelui. De la origine până la evoluția sa astăzi, prin aplicațiile sale în contexte diferite. Osul iepurelui a jucat un rol fundamental în aspecte atât de diverse precum societatea, tehnologia, cultura și istoria. De-a lungul anilor, Osul iepurelui a generat dezbateri în jurul impactului și influenței sale asupra vieților noastre, implicațiilor sale etice și dezvoltării sale viitoare. Prin urmare, este crucial să analizăm în profunzime toate aspectele legate de Osul iepurelui, cu scopul de a înțelege mai bine relevanța sa în lumea contemporană și potențialul său în viitor.
Osul iepurelui | |
---|---|
![]() | |
Ononis spinosa | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Plantae |
Diviziune: | Magnoliophyta |
Clasă: | Magnoliopsida |
Ordin: | Fabales |
Familie: | Fabaceae |
Specie: | Ononis |
Nume binomial | |
Ononis spinosa L, 1753 | |
Modifică text ![]() |
Osul iepurelui (Ononis spinosa) este o plantă erbacee din familia Fabaceae, specie euro-asiatică, în România fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: asudul calului, ciocul ciorii, cașul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sălăștioară, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei.[1]
Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pășuni, fânețe aride și terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apelor curgătoare; ce are în pământ un rizom în prelungirea căruia rădăcina atinge o lungime de până la 20 cm, grosime de 1 cm, de culoare cenușie iar partea aeriană, tulpina, înaltă până la 60 cm, ușor brunificată, lemnoasă la bază, cu multe ramificații spre vârf, cu flori solitare sau pereche, de culoare roz și păstaie (fructul) de dimensiune redusă.[2] Înflorește în lunile de vară.
În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane, recoltate în lunile martie-aprilie și septembrie-octombrie.
Ononizida (heterozidă de natură izoflavonică), ononină și onospină, onocerină, trifolizină și fitoglutină, saponozide triterpenice, tanozide, zaharuri, acid citric, ulei volatil și ulei gras. [3]
Intern (sub formă de decoct) este recomandat ca adjuvant în afecțiuni renale, 2-3 ceaiuri pe zi ca diuretic.[3]