În lumea de astăzi, Oedip (operă) continuă să fie un subiect de mare relevanță și interes. De-a lungul timpului, Oedip (operă) și-a demonstrat impactul asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, de la sănătate la economie. Este o temă care a generat dezbateri și analize în diverse domenii, iar importanța sa continuă să crească. În acest articol, vom explora aspectele cheie legate de Oedip (operă), evoluția sa în timp și influența sa asupra societății actuale. În plus, vom examina diferite perspective și abordări care ne vor permite să înțelegem mai bine importanța Oedip (operă) în lumea contemporană.
Oedip (operă) | |
Titlu original | Oedip |
---|---|
Modifică date / text ![]() |
Œdipe (în limba română Oedip) este o tragedie lirică în 4 acte de George Enescu, pe un libret în limba franceză de Edmond Fleg, pornind de la tragediile Oedip rege și Oedip la Colonos scrise de Sofocle.
Opera "Oedip" a fost compusă de George Enescu în perioada 1921 - 1931, fiind dedicată soției sale Maria Tescanu Rosetti (cunoscută ca Maruca Tescanu Rosetti).[1] Enescu a lucrat la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii.
Premiera mondială a avut loc la Opéra Garnier din Paris, pe 13 martie 1936. Opera "Oedip" de George Enescu a fost montata pentru a doua oară la Opera Națională din Paris, în sala Garnier, în stagiunea 2010-2011.[2]
Premiera românească a avut loc la București, pe 22 septembrie 1958, cu interpretare în limba română, în excelenta traducere realizată de criticul Emanoil Ciomac[3], dirijor Constantin Silvestri, cu ocazia primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.[4]
În decursul timpului, la Opera Națională București spectacolul a cunoscut mai multe variante de montare regizorală,[1]
Au mai existat și alte montări, așa cum au fost cele de la Opera Română din Cluj, în regia lui Rareș C. Trifan și la Opera Națională Română din Iași, în regia lui Eduard Sveatchevici.[3]
Pascal Bentoiu (1984): Capodopere enesciene, Editura Muzicală, București (p. 244-303)
Pascal Bentoiu (2004): Breviar enescian, Editura Universității Naționale de Muzică, București (p. 62-76)
Octavian Lazăr Cosma (1967): Oedipe-ul enescian, Editura Muzicală, București
Viorel Cosma (2004): Oedipe de George Enescu. Dosarul premierelor 1936-2003, Editura Institutului Cultural Român
Constanța Cristescu (2011): Izvoare bizantine în metamorfoze enesciene, Editura Mușatinii, Suceava (p. 57-88).