Problema Oxid de magneziu este discutată pe scară largă astăzi, deoarece afectează un număr mare de oameni din întreaga lume. De la descoperirea sa, Oxid de magneziu a stârnit un interes tot mai mare în comunitatea științifică, precum și în societate în general. De-a lungul anilor, au fost efectuate numeroase studii și cercetări care urmăresc să înțeleagă pe deplin implicațiile și consecințele Oxid de magneziu în ceea ce privește sănătatea, societatea și mediul. În acest articol, vor fi examinate diferite aspecte legate de Oxid de magneziu, oferind o imagine de ansamblu asupra importanței și impactului său astăzi.
Oxid de magneziu | |
![]() | |
![]() | |
Nume IUPAC | Oxid de magneziu |
---|---|
Alte denumiri | Magnezie |
Identificare | |
Număr CAS | 1309-48-4 |
ChEMBL | CHEMBL1200572 |
PubChem CID | 14792 |
Informații generale | |
Formulă chimică | MgO |
Aspect | pudră albă |
Masă molară | 40,3044 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 3,58 g/cm3 |
Starea de agregare | solidă |
Punct de topire | 2 852 °C |
Punct de fierbere | 3 600 °C |
Presiune de vapori | 0 mm Hg[1] ![]() |
Fraze R | R36, R37, R38 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Oxidul de magneziu este un compus binar al magneziului cu valență II cu oxigenul.
Se poate obține foarte simplu, în laborator, prin arderea magneziului în flacără. Reacția ce are loc este foarte luminoasă, în timpul oxidării magneziului putându-se observa apariția unei flăcări orbitoare.
Dacă oxidul de magneziu obținut este lăsat într-un recipient cu apă în care s-a lăsat soluție de fenolftaleină, se poate observa colorarea în roșu carmin datorată formării de hidroxid de magneziu:
|title=
(ajutor)