Pentoxid de fosfor

În articolul de astăzi vom explora în profunzime subiectul Pentoxid de fosfor, o chestiune care a stârnit un mare interes în societate în ultima vreme. Vom afla despre originile sale, impactul său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, implicațiile pe care le are în diverse domenii și posibilele soluții care au fost propuse pentru a o aborda. Pentoxid de fosfor este o problemă complexă care acoperă dimensiuni diferite, de aceea este esențial să o analizăm din perspective diferite pentru a-i înțelege domeniul de aplicare și a adopta măsuri care să contribuie la înțelegerea și eventuala soluționare a acestuia. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda aspectele cheie ale acestui subiect atât de relevant astăzi.

Identificare
Pentoxid de fosfor


SMILES O=P12OP3(=O)OP(=O)(O1)OP(=O)(O2)O3^[1]
Număr CAS	16752-60-6, 1314-56-3
PubChem CID	14812
Formulă chimică	O₁₀P₄^[1]
Masă molară	283,844 u.a.m.^[1]
Punct de topire	420 °C^[2]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Pentoxidul de fosfor este un compus chimic cu formula P₄O₁₀. Numele său comun este derivat de la formula empirică (sau brută), P₂O₅. Este un solid alb, cristalin, fiind anhidrida acidului fosforic (de aceea, mai poate fi numită și anhidridă fosforică). Este un compus extrem de higroscopic, de aceea este folosit ca și agent de deshidratare și de uscare puternic^[3]^[4].

Obținere

Pentoxidul de fosfor se obține prin arderea fosforului elementar cu o cantitate suficientă de aer:

P₄ + 5 O₂ → P₄O₁₀

Proprietăți chimice

Reacția cu apa

Pentoxidul de fosfor este folosit ca și agent de deshidratare, întrucât reacția sa de hidroliză este o reacție exotermă:

P₄O₁₀ + 6 H₂O → 4 H₃PO₄ (–177 kJ)

Este cel mai energic agent deshidratant pentru gaze, fiind folosit la uscarea gazelor în coloane sau turnuri de uscare^[5].

Aplicațiile sale se extind până în domeniul sintezei organice, unde P₄O₁₀ este un agent de deshidratare foarte comun. Cea mai importantă aplicație este conversia amidelor primare în nitrili:^[6]

P₄O₁₀ + RC(O)NH₂ → P₄O₉(OH)₂ + RCN

Produsul de reacție P₄O₉(OH)₂ are o formulă generalizată care reprezintă un produs nedefinit al hidratării P₄O₁₀.

În mod alternativ, în reacție cu acizii carboxilici, se obțin anhidridele acide corespunzătoare:^[7]

P₄O₁₀ + RCO₂H → P₄O₉(OH)₂ + ₂O

Caracterul oxidant

Prin încălzire puternică, pentoxidul de fosfor se descompune în trioxid de fosfor:

{\mathsf {P_{4}O_{10}\rightarrow P_{4}O_{6}+2O_{2}}}

Vezi și

Trioxid de fosfor

Referințe

^ ^a ^b ^c „Pentoxid de fosfor”, Phosphoric anhydride (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016
^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 758.
^ Pauling, op. cit., p. 272
^ Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 356
^ Meier, M. S. "Phosphorus(V) Oxide" in Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis (Ed: L. Paquette) 2004, J. Wiley & Sons, New York. doi:10.1002/047084289.
^ Joseph C. Salamone, ed. (1996). Polymeric materials encyclopedia: C, Volume 2. CRC Press. p. 1417. ISBN 0-8493-2470-X.

Bibliografie

Costin D. Nenițescu, Chimie generală, EDP
Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
Raluca Ripan, Ion Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - volumul I - Metaloizi, EDP, 1961

v d m Oxizi
Valențe variate	Tetroxid de stibiu (Sb₂O₄) • Oxid de cobalt (II,III) (Co₃O₄) • Oxid de fier (II,III) (Fe₃O₄) • Tetroxid de plumb (Pb₃O₄) • Suboxid de carbon (C₃O₂) • Oxid de mangan (II,III) (Mn₃O₄) • Oxid de argint (I,III) (AgO)
Starea de oxidare -1	Difluorură de oxigen (OF₂)
Starea de oxidare +1	Oxid de cesiu (Cs₂O) • Oxid de cupru (I) (Cu₂O) • Monoxid de dicarbon (C₂O) • Monoxid de diclor (Cl₂O) • Oxid de litiu (Li₂O) • Oxid de potasiu (K₂O) • Oxid de rubidiu (Rb₂O) • Oxid de argint (I) (Ag₂O) • Oxid de taliu (I) (Tl₂O) • Oxid de sodiu (Na₂O) • Apă (H₂O)
Starea de oxidare +2	Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)
Starea de oxidare +3	Oxid de aluminiu (Al₂O₃) • Trioxid de stibiu (Sb₂O₃) • Trioxid de arsen (As₂O₃) • Oxid de bismut (Bi₂O₃) • Trioxid de bor (B₂O₃) • Oxid de crom (III) (Cr₂O₃) • Trioxid de azot (N₂O₃) • Oxid de erbiu (III) (Er₂O₃) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd₂O₃) • Oxid de galiu (III) (Ga₂O₃) • Oxid de holmiu (III) (Ho₂O₃) • Oxid de indiu (III) (In₂O₃) • Oxid de fier (III) (Fe₂O₃) • Oxid de lantan (III) (La₂O₃) • Oxid de lutețiu (III) (Lu₂O₃) • Oxid de nichel (III) (Ni₂O₃) • Trioxid de fosfor (P₂O₃) • Oxid de promețiu (III) (Pm₂O₃) • Oxid de rodiu (III) (Rh₂O₃) • Oxid de samariu (III) (Sm₂O₃) • Oxid de scandiu (III) (Sc₂O₃) • Oxid de terbiu (III) (Tb₂O₃) • Oxid de taliu (III)Tl (₂O₃) • Oxid de tuliu (III) (Tm₂O₃) • Oxid de titan (III) (Ti₂O₃) • Oxid de volfram (III) (W₂O₃) • Oxid de vanadiu (III) (V₂O₃) • Oxid de yterbiu (Yb₂O₃) • Oxid de ytriu (Y₂O₃) • Oxid de praseodim (III) (Pr₂O₃)
Starea de oxidare +4	Dioxid de carbon (CO₂) • Trioxid de carbon (CO₃) • Oxid de ceriu (IV) (CeO₂) • Dioxid de clor (ClO₂) • Oxid de crom (IV) (CrO₂) • Tetroxid de azot (N₂O₄) • Dioxid de germaniu (GeO₂) • Oxid de hafniu (IV) (HfO₂) • Oxid de plumb (IV) (PbO₂) • Oxid de mangan (IV) (MnO₂) • Dioxid de azot (NO₂) • Dioxid de plutoniu (PuO₂) • Oxid de rodiu (IV) (RhO₂) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO₂) • Dioxid de seleniu (SeO₂) • Dioxid de siliciu (SiO₂) • Dioxid de sulf (SO₂) • Dioxid de telur (TeO₂) • Dioxid de thoriu (ThO₂) • Dioxid de staniu (SnO₂) • Dioxid de titan (TiO₂) • Oxid de wolfram (IV) (WO₂) • Dioxid de uraniu (UO₂) • Oxid de vanadiu (IV) (VO₂) • Dioxid de zirconiu (ZrO₂)
Starea de oxidare +5	• Pentoxid de stibiu (Sb₂O₅) • Pentoxid de arsen (As₂O₅) • Pentoxid de diazot (N₂O₅) • Pentoxid de niobiu (Nb₂O₅) • Pentoxid de fosfor (P₂O₅) • Pentoxid de tantal (Ta₂O₅) • Oxid de vanadiu (V) (V₂O₅)
Starea de oxidare +6	Trioxid de crom (CrO₃) • Trioxid de molibden (MoO₃) • Trioxid de reniu (ReO₃) • Trioxid de seleniu (SeO₃) • Trioxid de sulf (SO₃) • Trioxid de telur (TeO₃) • Trioxid de wolfram (WO₃) • Trioxid de uraniu (UO₃) • Trioxid de xenon (XeO₃)
Starea de oxidare +7	Heptoxid de diclor (Cl₂O₇) • Oxid de mangan (VII) (Mn₂O₇) • Oxid de reniu (VII) (Re₂O₇) • Oxid de technețiu (VII) (Tc₂O₇)
Starea de oxidare +8	Tetroxid de osmiu (OsO₄) • Tetroxid de ruteniu (RuO₄) • Tetroxid de xenon (XeO₄) • Tetroxid de iridiu (IrO₄) • Tetroxid de hasiu (HsO₄)
Altele	Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·
Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului Categorie:Oxizi