Trioxid de reniu

Astăzi, Trioxid de reniu este un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. De la experți în domeniu până la cei care tocmai se familiarizează cu subiectul, Trioxid de reniu a reușit să capteze atenția unui public divers și în creștere. Pentru a aprofunda sensul și sfera sa, în acest articol vom explora diferitele perspective și contribuții pe care Trioxid de reniu le oferă, cu scopul de a oferi o analiză completă și îmbogățitoare. De asemenea, vom examina implicațiile și aplicațiile practice ale Trioxid de reniu în diverse domenii, subliniind importanța și impactul său asupra societății actuale.

Trioxid de reniu
__ Re6+       __ O2- Structura cristalină a trioxidului de reniu
__ Re6+       __ O2-
Structura cristalină a trioxidului de reniu
Nume IUPACTrioxid de reniu
Alte denumiriOxid de reniu (VI)
Identificare
Număr CAS1314-28-9
PubChem CID102110
Informații generale
Formulă chimicăReO3
Aspectcristale roșii închise
Masă molară234,205 g/mol
Proprietăți
Densitate6,92 g/cm3
Punct de topire400 °C (se descompune)
Indice de refracție(nD)1,68
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Trioxidul de reniu (sau oxid de reniu (VI)) este un compus anorganic cu formula ReO3. Este un solid de culoare roșiu cu un luciu metalic. Este singurul trioxid stabil al elementelor din grupa a VI-a (mangan, technețiu, reniu).

Obținere

Trioxidul de reniu se poate obține prin reducerea oxidului de reniu (VII) cu monoxid de carbon: [1]

Re2O7 + CO → 2 ReO3 + CO2

Proprietăți

Încălzit la o temperatură de 400° C, trioxidul de reniu se descompune în alți doi oxizi: [2]

6 ReO3 → Re2O7 + 4 ReO2

Referințe

  1. ^ H. Nechamkin, C. F. Hiskey, "Rhenium(VI): Oxide (Rhenium Trioxide)" Inorganic Syntheses, 1950 Volume 3, pp. 186-188. doi:10.1002/9780470132340.ch49
  2. ^ G. Glemser "Rhenium (VI) Oxide" Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd Ed. Edited by G. Brauer, Academic Press, 1963, NY. Vol. 2. p. 1482.