Oxid de wolfram (IV)

În acest articol vom explora subiectul Oxid de wolfram (IV) în profunzime, analizând diferitele sale fațete și relevanța sa astăzi. Oxid de wolfram (IV) este un subiect care a captat atenția experților și a societății în general, generând dezbateri pasionale și stârnind un mare interes. Pe parcursul acestui articol, vom examina impactul acestuia în diferite domenii, implicațiile sale la nivel global și local, precum și posibilele soluții și provocări pe care le ridică. Cu o perspectivă critică și reflexivă, căutăm să oferim o viziune cuprinzătoare despre Oxid de wolfram (IV), oferind cititorilor noștri o perspectivă informată și îmbogățitoare asupra acestui subiect de actualitate.

Oxid de wolfram (IV)
Identificare
Număr CAS12036-22-5
PubChem CID82850
Formulă chimicăO₂W[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară215,94076 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dioxidul de wolfram este un compus chimic cu formula WO2. Cristalizează în sistemul monoclinic.[3] Are o structură similară cu rutilul, adică centrii WO6 în octaedrii distorsionați, care alternează cu legături de tip W-W scurte (248 pm).[3] Fiecare centru de wolfram are o configurație de tip d2, ceea ce conferă materialului o conductivitate electrică mare.

Obținere

Oxidul de wolfram (IV) poate fi preparat prin reducerea anhidridei wolframice (WO3) cu pudră de wolfram; reacția durează 40 de ore și are loc la o temperatură de 900 °C. Poate să apară un intermediar de reacție, anume o specie cu valențe mixte, parțial redusă: W18O49.[4]

2 WO3 + W → 3 WO2

Reducerea se poate face și cu curent de hidrogen, la aceeași temperatură.[4]

Proprietăți

Vezi și

Referințe

  1. ^ a b c „Oxid de wolfram”, Tungsten(IV) oxide (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ tungsten dioxide (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  3. ^ a b Wells, A. F. (1984), Structural Inorganic Chemistry (ed.5), Oxford: Clarendon Press, ISBN 0-19-855370-6
  4. ^ a b Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 994.