Proces izotermic

În acest articol vom aprofunda în Proces izotermic, explorând impactul, importanța și relevanța acestuia în societatea actuală. Proces izotermic a fost subiect de interes și dezbatere de mulți ani, iar influența sa poate fi observată în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. Pe parcursul acestui articol vom examina diferite perspective și opinii despre Proces izotermic, cu scopul de a oferi o viziune completă și echilibrată a acestui subiect. În plus, vom discuta despre modul în care Proces izotermic a evoluat de-a lungul timpului și cum continuă să ne modeleze viața astăzi. Fără îndoială, Proces izotermic este un subiect fascinant care merită atenția și reflecția noastră și suntem siguri că acest articol vă va oferi o perspectivă îmbogățitoare asupra lui.

Un proces izotermic[1][2] sau transformare izotermică[1][2] este o transformare a unui sistem termodinamic în care temperatura rămâne constantă: ΔT = 0.[1][2] Aceasta se întâmplă de obicei atunci când un sistem este în contact cu un rezervor termic exterior (baie de căldură), iar schimbarea în sistem va avea loc destul de încet pentru a permite sistemului menținerea la temperatura rezervorului prin schimbul de căldură.

În schimb, un proces adiabatic este acela în care un sistem nu schimbă căldură cu mediul (Q = 0).[3][4] Cu alte cuvinte, într-un proces izotermic, valoarea ΔT = 0 și prin urmare schimbarea energiei interne ΔU = 0 (numai pentru un gaz ideal), dar Q ≠ 0, în timp ce într-un proces adiabatic, ΔT ≠ 0 dar Q = 0.

Se poate reprezenta în coordonate Clapeyron prin hiperbole echilatere denumite izoterme. Izotermele situate mai departe de originea axelor de coordonate corespund unor temperaturi mai mari.[1][2][5]

Este descris, pentru cazul gazului ideal, de legea Boyle-Mariotte. Abaterile observate pentru gazele reale cresc simultan cu presiunea gazului.[1][2][5]

Note

  1. ^ a b c d e Popa, Manualul..., pp. 150–151
  2. ^ a b c d e Vlădea, Tratat..., pp. 125–126
  3. ^ Popa, Manualul..., pp. 151–152
  4. ^ Vlădea, Tratat..., pp. 126–127
  5. ^ a b Dragomirescu, Enache, op. cit., p. 98

Bibliografie