Legea gazelor ideale

Legea gazelor ideale este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la apariția sa, a stârnit un mare interes și a făcut obiectul a numeroase dezbateri și discuții. În acest articol, vom explora în detaliu cele mai relevante aspecte legate de Legea gazelor ideale, de la originea sa până la implicațiile sale astăzi. Vom analiza impactul acestuia asupra societății, evoluția sa în timp și posibilele perspective de viitor. În plus, vom examina diferitele opinii și puncte de vedere ale experților pe acest subiect, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și detaliată care să permită cititorilor noștri să înțeleagă pe deplin importanța și relevanța Legea gazelor ideale astăzi.

Izotermele unui gaz ideal în diagrama p-V: liniile curbe reprezintă relația dintre presiune (pe axa verticală) și volum (pe axa orizontală), la diferite temperaturi. Liniile mai depărtate de origine sunt corespunzătoare unor temperaturi mai mari.

Legea gazelor ideale este una dintre legile gazelor și reprezintă ecuația de stare a unui gaz ideal. Este o bună aproximație a comportamentului unor gaze în unele condiții, deși are unele limitări. A fost descrisă pentru prima dată de către Émile Clapeyron în 1834, ca fiind o combinație dintre următoarele legi empirice: legea Boyle-Mariotte, legea lui Charles și legea lui Avogadro.[1]

Are o importanță deosebită în termodinamică, permițând definirea unor noțiuni (potențial termodinamic) și deducerea unor egalități.

Formă

Forma comună

Ecuația acestei legi, numită ecuația termică de stare a gazului ideal, este adesea scrisă sub forma:[2]

unde:

Vezi și

Referințe

  1. ^ Clapeyron, E. (). „Mémoire sur la puissance motrice de la chaleur”. Journal de l'École Polytechnique (în franceză). XIV: 153–90.  Facsimile at the Bibliothèque nationale de France (pp. 153–90).
  2. ^ „Legi ale gazului ideal” (PDF), Filadelfia.ro, accesat în