În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Anatol E. Baconsky, cu scopul de a explora diferitele aspecte, semnificații și repercusiuni pe care le cuprinde acest concept. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom acoperi fiecare fațetă a lui Anatol E. Baconsky într-o manieră detaliată și exhaustivă, cu scopul de a oferi o înțelegere completă a acestui subiect. Prin analize, reflecții și exemple concrete, căutăm să oferim cititorului o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare care să permită adâncirea în cunoașterea Anatol E. Baconsky și a relevanței sale în contextul contemporan.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Anatol Eftimie Baconsky (n. , Cofa, România – d. , București, România) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă, asociat și cu mișcarea suprarealistă din România. Este tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.
Familia
A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. A fost fratele criticului și istoricului literar Leon Baconsky, respectiv tatăl lui Teodor Baconschi.
Studiile
A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit în cutremurul din 4 martie 1977.
Ordinul Muncii clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[8]
^Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 246.
^Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 392.
Magda Wachter, A. E. Baconsky: scriitorul și măștile, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007
Diana Câmpan, Gâtul de lebădă. Utopiile răsturnate și confesiunile mascate ale lui A.E.Baconsky, Cluj-Napoca, Editura DACIA, 2003, ISBN 973-35-1574-4.
Diana Câmpan, A.E.Baconsky – solitarul de catifea, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, București, 2013, ISBN 978-973-27-2305-0
Diana Câmpan (antologator, editor, prefațator), A.E.Baconsky, O sută și una de poezii, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, 2016, ISBN 978-073-27-2686-0
Studii de literatură română recentă, vol. II: Contribuții la istoria realismului socialist, coordonator Gheorghe Perian, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2017, p. 130-151.