Henri Catargi

În lumea de astăzi, Henri Catargi continuă să fie un subiect de interes, dezbatere și reflecție pentru mulți oameni. Relevanța sa a durat de-a lungul timpului, iar impactul său poate fi văzut în diferite contexte și situații. De la influența sa asupra societății până la importanța sa în cultură, Henri Catargi a lăsat o amprentă semnificativă care merită să fie explorată și analizată. Pe parcursul acestui articol, vom examina îndeaproape rolul și relevanța lui Henri Catargi, cu scopul de a aprofunda sensul său și de a înțelege impactul său asupra lumii moderne.

Henri Catargi
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Părințiambassador Henri Catargi][3] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuValentina Boambă
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură
StudiiAcademia de Arte Libere din București
Facultatea de Drept Sorbona
Academia Julian
Academia Ranson
PregătireGheorghe Petrașcu, Jean Al. Steriadi
Mișcare artisticăromantism, realism, avangardism
Opere importante„Natură statică în fața ferestrei”
Influențat deNicolas Poussin, Theodor Pallady
PremiiArtist al Poporului
Premiul de Stat (1962)[1]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Henri Catargi (n. , București, România – d. , București, România) a fost magistrat (nepracticant), artist vizual român, pictor de avangardă, modernist, iar, spre sfârșitul carierei a realizat lucrări în stilul realismului socialist.

Biografie

Familie

Henri H. Catargi era fiul[4] juristului Henri Catargi (1860–1944), director al Băncii Naționale a României, mareșal al Palatului Regal în anii 1915-1920 și ministru plenipotențiar al României la Bruxelles (1920-1929)[5]. Mama sa, Ecaterina Lămotescu, a fost fiica ofițerului Nicolae Lămotescu (1833–1874)[6].

Educație

Henri H. Catargi a urmat liceul la Paris, și, deoarece tatăl său i-a condiționat studiul picturii de absolvirea unei facultăți practice iar astfel și-a luat licența în drept la Sorbona.[7]

Arta sa în România Mare

La revenirea în țară, a frecventat Academia Liberă de Pictură, avându-i ca profesori pe Gheorghe Petrașcu și pe Jean Al. Steriadi. În 1920 s-a reîntors la Paris, pentru a studia la Academia Julian. Acolo i-a cunoscut pe pictorii postimpresioniști francezi Édouard Vuillard, Paul Sérusier, pictorii Felix Vallotton, Maurice Denis, dar și pe Theodor Pallady, care a avut o mare influență asupra creației sale.[7]

Prima expoziție personală a pictorului a avut loc la Paris, în 1922, după care artistul a început să își câștige faima atât în Europa, cât și în România, expunând la București, dar și la Moscova, Belgrad, Praga, Berlin, New Delhi, Cairo, Londra și Tokyo.[8]

După 23 august 1944

Arta lui Catargi a evoluat într-un mod destul de puțin obișnuit, lucrările din prima perioadă de creație au fost lucrări care țin mai mult de avangardă decât de modernism. Spre sfârșitul vieții, împins de nevoile materiale, a început să picteze în manieră realistă personaje în costume naționale, cu broboade, bibliotecare, reușind să se adapteze într-un mod superior tuturor condițiilor impuse de ideologie[9] după cum se solicita în perioada regimului comunist.

Distincții

Note

  1. ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
  2. ^ Henri Catargi, Catargi, Henri] 
  3. ^ Genealogics 
  4. ^ Vișan-Miu, Tudor (). Mareșalii palatului. Demnitari ai Curții regilor României, 1866–1947. Corint Books. p. 94-95. 
  5. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „8. Henri Catargi (1860–1944)”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curții regilor României, 1866–1947. Corint Books. p. 92-99. 
  6. ^ Rădulescu, Mihai Sorin. „În jurul genealogiei lui Barbu Brezianu (I)”. Studii și Cercetări de Istoria Artei. Artă plastică (SCIAAP) (4/2014): 150. 
  7. ^ a b Moștenirea unui mare pictor
  8. ^ Vă mai amintiți de... Henri Catargi
  9. ^ Henri Catargi, un pictor căruia criticii nu aveau ce să-i reproșeze
  10. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 481 din 1 octombrie 1957 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și tehnicieni, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 28, 10 octombrie 1957, pp. 247–248.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 227 din 28 martie 1962 privind conferirea titlului de „Artist al Poporului”, „Maestru Emerit al Artei” și „Artist Emerit” unor oameni de artă, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 6, 31 martie 1962, p. 26.
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 514 din 18 august 1964 pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 94.
  13. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1264.
  14. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 2.

Legături externe

Articole biografice



Format:Realism socialist