Adam Bălțatu

În acest articol, vom explora istoria fascinantă a Adam Bălțatu, un subiect care a captat curiozitatea multor oameni de-a lungul timpului. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Adam Bălțatu a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, influențând diferite aspecte ale culturii, științei, politicii și multe altele. Printr-o analiză detaliată, vom descoperi numeroasele fațete ale Adam Bălțatu, impactul său în diferite epoci și relevanța sa în lumea contemporană. Pregătește-te să pornești într-o călătorie captivantă prin timp și cunoștințe, pentru a descoperi secretele și minunile pe care Adam Bălțatu le are de oferit.

Adam Bălțatu

Adam Bălțatu - autoportret
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Huși, Vaslui, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură, pictură murală  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași  Modificați la Wikidata
PregătireGheorghe Popovici, Constantin Artachino  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăimpresionism, Tinerimea artistică, Sindicatul Artelor Frumoase, Salonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata
Influențat deNicolae Grigorescu[1], Ștefan Luchian[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adam Bălțatu (n. , Huși, Vaslui, România – d. ) a fost un pictor român.[3][4]

Biografie

Și-a început școala primară în orașul natal și, din anul 1909 a continuat-o la Iași, unde s-a mutat cu familia. Tot în Iași a urmat Gimnaziul „Alexandru cel Bun” (1912 - 1914), după care s-a înscris ca audient la Școala de Belle-Arte, la clasa pictorilor și profesorilor Gheorghe Popovici și Constantin Artachino. Chiar din primul an de studii i s-a acordat bursa „Gh. Șiller”.[4][5]

În 1917 s-a retras din Școala de Belle-Arte din Iași și a plecat la București, unde a deschis o expoziție în sala „Mozart”. În anul 1921, în urma unui concurs, a fost primit în anul VII la Institutul Superior de Belle Arte din Roma dar, după numai câteva luni, din motive financiare și de sănătate, s-a întors în țară în 1922, mai întâi la Huși, apoi la București.[5][4]

Între anii 1923-1929 a deschis trei expoziții personale în capitală și a întreprins o călătorie de documentare în Italia și Franța.[4]

Alături de Leon Alexandru Biju și Lucian Grigorescu, Gheorghe Chirovici, Paul Molda și Gheorghe Simotta a fondat „Sindicatul Artelor Frumoase”.[5] A făcut parte din Societatea Tinerimea artistică și din Asociația Grupul nostru.[3]

În 1950 fost numit conferențiar la Catedra de Desen, Pictură și Compoziție la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, iar în 1952 a devenit profesor, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1966.[4]

Operă

A debutat la Salonul Oficial al pictorilor moldoveni din 1916, cu 75 de lucrări.[4]

Este considerat un foarte bun peisagist, dar opera sa conține și naturi statice și portrete remarcabile.[5]

Adam Bălțatu a fost considerat de criticii vremii un pictor serios, profund, cu o tehnică bine pusă la punct. Viziunea sa artistică este impresionistă, cu o tușă lejeră.[6]

Din punct de vedere al registrului cromatic, anii de început stau sub semnul unei viziuni artistice bazate pe acorduri sobre și tușe de culoare cu aspect catifelat, dizolvând consistența nuanțelor și făcându-le să pară ca de smalț.[7]

A lucrat și pictură murală în câteva biserici.[3]

A avut expoziții în Sala Mozart, cu Sabin Pop, in 1920, la Maisson d'Art (1923), Ateneu (1933, 1935, 1936, 1940, 1942, 1946, 1948), Sala Dalles (1938, 1943 și 1967).[3]

Distincții

Note

  1. ^ a b https://ansazura.com/en/artist/adam-baltatu  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Artnet 
  3. ^ a b c d BĂLȚATU, Adam (8 aprilie 1899 Husi, Vaslui- 1979 Bucuresti)
  4. ^ a b c d e f Pictorul Adam Bălțatu - 115 de ani de la naștere
  5. ^ a b c d Adam Baltatu (1889- 1979), pictor român
  6. ^ Creațiile lui Adam Bălțatu, pe simezele Muzeului de Artă
  7. ^ Bălțatu Adam
  8. ^ Decretul regal nr. 249 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1164–1165.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 230 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști plastici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 221.
  10. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 481 din 1 octombrie 1957 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și tehnicieni, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 28, 10 octombrie 1957, pp. 247–248.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1265.

Bibliografie suplimentară

  • Bălțatu, Adam — Catalog, București, 1967
  • Dumitrescu, Maria — Adam Bălțatu, Editura Meridiane, București, 1970
  • Pavel, Amelia — Pictura românească interbelică, Editura Meridiane, București, 1996.
  • Deac, Mircea — 250 pictori români 1890-1945, editura Medro 2003
  • Mircea Deac și Tudor Octavian, 300 de Pictori Români, Fundația Jean Louis Calderon, 2007
  • Bălțatu, Adam — Voiam să fiu pictor… , ediție îngrijită de Doina Lemny, Editura Junimea, 2014