Albăstrea

În lumea de astăzi, Albăstrea este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și interesele. De la progrese tehnologice la actualitate, Albăstrea a reușit să depășească barierele și să genereze discuții pasionate în diferite domenii. Fie la nivel personal, academic sau profesional, Albăstrea a devenit un subiect de relevanță care nu lasă pe nimeni indiferent. Din acest motiv, este important să analizăm în profunzime impactul pe care Albăstrea îl are asupra societății actuale și implicațiile pe care le are pentru viitor. În acest articol, vom aprofunda în cele mai relevante aspecte ale Albăstrea și vom explora influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi.

Albăstrea
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinAsterales
FamilieAsteraceae
SubfamilieCarduoideae
TribCynareae
SubtribCentaureinae
GenCentaurea
Nume binomial
Centaurea cyanus[1]
L., 1753
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa.

Denumiri populare

Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă[2].

Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit și pentru Cicoare.

Caractere morfologice

  • Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată[3] .
  • Frunzele sunt alterne, liniare, lungi până la 8–9 cm și înguste doar de 4–9 mm, alburii datorită perilor mătăsoși[3].
  • Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu[3]. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai mici.

Compoziție chimică

Compoziție chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanțe amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian glicozidic: cianina, antocianidine, săruri de potasiu și mangan[3].

Substanțele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin[2].

Utilizare

Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamațile ochilor, în conjuctivite, în inflamații ale pleoapelor[2].

Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic.

Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe trei direcții: calmant, diuretic, astringent[2].

Note

  1. ^ Species Plantarum, p. 911 
  2. ^ a b c d Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-766-08-1
  3. ^ a b c d e Albastrele (Centaurea cyanus L.) accesat 2010-03-19

Bibliografie

Legături externe

Materiale media legate de albăstrea la Wikimedia Commons