În acest articol vom analiza în detaliu Plasa Sânnicolaul Mare, județul Timiș-Torontal, un subiect care a căpătat o mare relevanță în ultimii ani. Plasa Sânnicolaul Mare, județul Timiș-Torontal este un concept studiat pe scară largă în diverse domenii, de la psihologie la economie, inclusiv sociologie și politică. De-a lungul istoriei, Plasa Sânnicolaul Mare, județul Timiș-Torontal a fost subiect de dezbatere și reflecție de către experți și cadre universitare, precum și opinia publică în general. În acest sens, este de maximă importanță să aprofundăm cunoașterea și înțelegerea Plasa Sânnicolaul Mare, județul Timiș-Torontal, pentru a realiza o viziune mai largă și mai clară asupra impactului său asupra societății și vieții de zi cu zi. Prin acest articol, ne propunem să explorăm multiplele dimensiuni și fațete ale Plasa Sânnicolaul Mare, județul Timiș-Torontal, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea și de a promova reflecția critică pe această temă.
Plasa Sânnicolaul Mare din județul Timiș-Torontal a fost o unitate administrativă din cadrul județul Timiș-Torontal.
Reședință de plasă era localitatea quasi-omonimă, Sânnicolau Mare, astăzi oraș din județul actual Timiș.
Teritoriul județului era împărțit inițial în zece plăși, iar ulterior în treisprezece plăși:[1]
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 499.443 de locuitori, dintre care 37,6% români, 34,9% germani, 15,4% maghiari, 5,8% sârbi și croați ș.a.[2] Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor erau romano-catolici (48,6%), urmați de ortodocși (41,1%), greco-catolici (2,8%), reformați (2,5%) ș.a.[3]
În anul 1930 populația urbană a județului (municipiul Timișoara și orașul Lipova) era de 97.580 locuitori.