Arthur Văitoianu

Astăzi, Arthur Văitoianu este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. Multă vreme, Arthur Văitoianu a fost subiect de studiu și analiză, dar de-a lungul timpului a căpătat o și mai mare relevanță. Acest subiect a captat atenția experților și profesioniștilor din diverse domenii, care s-au dedicat cercetării și aprofundării diferitelor sale aspecte. Fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi, asupra politicii, culturii sau tehnologiei, Arthur Văitoianu a devenit astăzi un punct de referință inevitabil. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele fațete ale Arthur Văitoianu și influența sa asupra societății noastre.

Arthur Văitoianu
Date personale
Născut14 aprilie 1864
Ismail, Principatele Unite Române Modificați la Wikidata
Decedat17 iunie 1956, (92 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMausoleul de la Mărăști Modificați la Wikidata
PărințiWeithoffer Văitoianu și Maria Missir
Căsătorit cuOlga Văitoianu, născută Cernei
CopiiAlice Văitoianu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Comandantul Corpului II Armată
În funcție
1916 - 1918
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
PredecesorDumitru Cotescu
SuccesorGheorghe Văleanu
Prim-ministrul României
În funcție
1 octombrie 1919 - 9 decembrie 1919
MonarhFerdinand I
PredecesorIon I.C. Brătianu
SuccesorAlexandru Vaida-Voievod
Ministrul Apărării Naționale
În funcție
29 noiembrie 1918 - 26 septembrie 1919
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I.C. Brătianu
PredecesorEremia Grigorescu
SuccesorIoan Rășcanu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1882 - 1884)
Școala Specială de Artilerie și Geniu, din București)
Școala Superioară de Război
Activitate
GradulSublocotenent (1884)
Locotenent (1887)
Căpitan (1891)
Maior (1897)
Locotenent-colonel (1904)
Colonel (1908)
General de brigadă (1915)
General de divizie (1917)
General de corp de armată (1918)[1]:p. 431
A comandat- comandant al Regimentului 10 Infanterie
- comandant al Brigăzii 11 Infanterie
- comandant al Diviziei 10 Infanterie (1916-1918)
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916 - 1918)
Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918 - 1920)
Decorații și distincții
DecorațiiMedalia „Avântul Țării” ()
Ordinul Coroana României ()
Ordinul Mihai Viteazul ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Arthur Văitoianu (n. , Ismail, Principatele Unite Române – d. , București, România) a fost general de armată, om politic român. A fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

După război a intrat în politică, fiind desemnat cel de-al 27-lea prim-ministru al României în anul 1919 (12 septembrie - 4 decembrie), în cursul mandatului său având loc primele alegeri din România Mare. A mai ocupat diverse poziții ministeriale în guvernele Partidului Național Liberal (PNL). În timpul regimului autoritar instituit de regele Carol al II-lea a fost numit consilier regal.

Biografie

Arthur Văitoianu s-a născut în Ismail (Basarabia), ca fiu al lui Teodor[2] Weithoffer Văitoianu,[3] de origine germană, și al Mariei Missir, de origine română. Neagu Djuvara a adus în discuție posibila origine evreiască a acestuia dinspre tată, ce fusese chemat în țară în perioada 1850–1860 la instalarea primelor servicii naționale de telegrafie și s-a convertit la ortodoxie.[4] Informația a fost înaintată de Djuvara în condițiile în care fratele acestuia, doctorul Răzvan Djuvara, a fost căsătorit cu Suzi Gheorghiu, fiica lui Alice Văitoianu, la rândul ei fiind fiica generalului. Pentru Neagu Djuvara o probă destul de grăitoare a fost și faptul că două fiice ale lui Alice și Robert Gheorghiu s-au măritat cu evrei.[4]

Între 1872 și 1882 a urmat școala elementară și liceul la Bârlad. A absolvit în 1884[5] Școala Militară din Adjud, cu grad de sublocotenent iar în 1886 Școala Specială de Artilerie și Geniu din București.

S-a căsătorit în anul 1890 cu Olga, născută Ciornei, cu care a avut patru fete, Silvia, Alisa, Olga și Maria și un băiat, Teodor.[6]

A murit în anul 1956 și a fost înmormântat în Mausoleul de la Mărăști, alături de mareșalul Alexandru Averescu și generalii Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

Cariera militară

Primește gradele de sublocotenent - 01.07.1884, locotenent - 01.01.1887, căpitan - 10.05.1891, maior - 08.04.1897, locotenent-colonel - 10.05.1904, colonel - 28.11.1908, când a primit comanda Regimentului 10 Putna, 1913 primește comanda Brigăzii 11 Infanterie, general de brigadă - 01.04.1915. Pe timpul războiului a îndeplinit funcții de comandant de divizie, corp de armată și armată în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918, remarcându-se prin modul cum a condus acțiunile Comandantul Corpului II Armată, pe timpul Bătăliei de la Mărăști.[7]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Corpul II Armată în Bătălia de la Mărăști, din vara anului 1917.

„Pentru destoinicia cu care a condus operațiile Corpului său de Armată în luna iulie 1917.”
Înalt Decret no. 715 din 18 iulie 1917[8]:p. 89

Carieră politică

A demisionat din armată, în anul 1919 și intrat în politică. A devenit membru al Partidului Național Liberal. Între 27 septembrie 1919 și 28 noiembrie 1919 a fost președintele Consiliului de Miniștri. În timpul mandatului său au avut loc primele alegeri universale din cadrul României Mari. În anul 1940 și-a încheiat cariera sa politică.

La 83 de ani a fost arestat de autoritățile comuniste și închis timp de șapte ani în Sighet. A fost eliberat la vârsta de 91 de ani. Un an mai târziu, în anul 1956 a decedat. A fost îngropat la Cimitirul Bellu, de unde osemintele au fost transferate, mai târziu, în Mausoleul de la Mărăști.[9]

Decorații

Note

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ Wayback Machine (PDF), arhivelenationale.ro 
  3. ^ Eduard Lambrino, Nicolae N. Săveanu, p. 144. Vrancea: Editura „Salonul Literar”, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4
  4. ^ a b Neagu Djuvara (prof. dr.), „Cer iertare pentru evreii cărora li s-a refuzat cetățenia română”, în Iulia Deleanu, Eva Galambos, Diana Medan, Boris Mehr, „Simpozionul «Evreii din România» – un mare succes”, în Realitatea evreiască, anul LVI, nr. 400-401 (1200-1201), 1–28 februarie 2013, p. 6
  5. ^ Arthur Văitoianu (1864 – 1956) – Drumuri în memorie. Mausoleele (în engleză) 
  6. ^ Filofteia Rînziș, Arhive personale și familiale, p. 163, Arhivele Naționale ale României, 2001
  7. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  8. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  9. ^ Wayback Machine (PDF), arhivelenationale.ro 

Bibliografie

  • Dabija Gheorghe A. (general), Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, București, Editura I. Hertz, f.a.
  • Birnberg, I., Apărarea Generalului Văitoianu: pledoarie în procesul paspoartelor, , Editura Atelierele "Adeverul" S.A., București, 1928.
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929.
  • Iorga, Nicolae, Memorii, vol. II, Editura „Naționala”, S.Ciornei, București, f.a.
  • Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, ISBN 973-99321-7-7
  • Nicolescu, Nicolae C., Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, București, 2003, pp. 243-245, ISBN 973-8200-49-0
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934.
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996.
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989.
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979.

Vezi și


Predecesor:
general Eremia Grigorescu 		Ministrul Apărării Naționale
29 noiembrie 1918 – 26 septembrie 1919 		Succesor:
general Ioan Rășcanu
Predecesor:
Ion I. C. Brătianu 		Prim-ministrul României
1 octombrie – 9 decembrie 1919 		Succesor:
Alexandru Vaida-Voievod