Bob Bulgaru

În lumea de astăzi, Bob Bulgaru este un subiect care a captat atenția mai multor persoane din diferite zone ale societății. Relevanța sa este incontestabilă, iar implicațiile sale variază de la nivel personal până la nivel global. De-a lungul istoriei, Bob Bulgaru a fost subiect de dezbatere, cercetare și reflecție, generând perspective și abordări multiple. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Bob Bulgaru, analizând impactul acestuia, provocările sale și posibilele soluții care au fost propuse. Folosind o abordare multidisciplinară, vom căuta să înțelegem mai bine Bob Bulgaru și implicațiile sale astăzi.

Bob Bulgaru (nume la naștere Gheorghe Bulgaru) (n. 2 mai 1907, Mălăiești, județul Vaslui - d. 31 martie 1939, București) [1][2] a fost un pictor și grafician român.

După alte surse[3][4][5] s-ar fi născut la 17 mai 1907 în Huși, județul Vaslui.

În 1919, Bob Bulgaru s-a înscris la liceul Sf. Sava, din București, după care, între 1929 și 1933, a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie.[6] La Facultatea de Litere și Filosofie din București a aprofundat materiile favorite – filologia latină și germană, și a fost coleg cu Eugen Ionescu, Edgar Papu, Gheorghe-Gicuță Teodorescu, Ștefan Todirașcu, Luca Dumitrescu, Alexandru Sahia ș.a.[7]

În 1929 fost editorul revistei „Lumea nouă”.[5]

În 1933 a renunțat la cariera filologică și, deși doar autodidact, s-a dedicat picturii. A expus, din 1935, la Salonul Oficial din București (statul român cumpărându-i lucrarea Adolescență).[6]

A participat, alături de Victor Eftimiu, Alexandru Philippide, Alexandru Sahia, Victor Brauner, Alexandru Ciucurencu, la înființarea Asociației Independente a Scriitorilor și Artiștilor[6] care a funcționat în anii 1935-1936 la București, fiind organizată în general scriitori de stânga, cu scopul de a crea o alternativă la Societatea Scriitorilor Români, care îi respingea din pricina orientării lor ideologice.[8]

A lucrat în Târgoviște unde, împreună cu Aurel Vasilescu, a organizat în noiembrie 1937 o expoziție de pictură care a constituit „un eveniment artistic de mare audiență prin raritatea lui și prin înalta valoare artistică”, în care „capetele de copii i-au fixat o poziție singulară în pictura noastră”. [9]

Bob Bulgaru a murit de leucemie la vârsta de 31 de ani.[10] Mormântul său se află în vechiul cimitir al satului Mălăiești.[11]

Expoziții retrospective

În 1943 i-a fost organizată o expoziție retrospectivă, la sala Prometeu din București și apoi alta la Ploiești, în 1972. [6]

Oarecum căzut în uitare, numele lui Bob Bulgaru a revenit în atenția publică în 2006, când patrimoniul de lucrări aparținând pictorului, donat în 1986 Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, a fost redat publicului printr-o expoziție cu caracter permanent.[12]

Literatură dedicată lui Bob Bulgaru

  • Edgar Papu și Marin Mihalache, Bob Bulgaru (album, 39 pagini text+42 reproduceri -format mic 18,5 cm /16,5 cm) Editura Meridiane, 1984
  • Petru Popovici, Bob Bulgaru : 1907-1938; expoziție retrospectivă, Muzeul de artă Ploiești, 1972

Note

  1. ^ S-a întîmplat pe 2 mai
  2. ^ „Bulgaru Bob (1907-1938)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Muzeul Toma Stelian, Catalog (pictură, sculptură și desen), Casa Școalelor, București, 1939. p. 58
  4. ^ Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea material românesc oameni și înfăptuiri, Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, 1940. p. 142
  5. ^ a b „Biblioteca Bucureștilor Anul V. nr. 5 p. 39” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d Bob Bulgaru
  7. ^ Ionesco vs Papu: Cronica unei empatii erodate
  8. ^ Ecaterina Țarălungă, Dicționarul identității românești: literatura
  9. ^ Enciclopedia orașului Târgoviște, p. 117
  10. ^ Gheorghe (Bob) Bulgaru (1907-1938)
  11. ^ Biserica „sfinții împărați Constantin și Elena” din satul Mălăiești, comuna Vutcani, județul Vaslui – ctitorie a lui Constantin Corbu.
  12. ^ Bob (Gheorghe) Bulgaru: “Cap de copil”
 Acest articol biografic despre un pictor este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!