Biserica evanghelică din Hoghilag

În lumea de astăzi, Biserica evanghelică din Hoghilag joacă un rol fundamental în societate. Fie că este vorba în domeniul tehnologiei, culturii, politicii sau orice alt aspect al vieții de zi cu zi, Biserica evanghelică din Hoghilag are un impact semnificativ. De la origini și până în prezent, Biserica evanghelică din Hoghilag a fost subiect de studiu, dezbateri și controverse, generând interes constant din partea experților și fanilor deopotrivă. În acest articol, vom explora în profunzime rolul lui Biserica evanghelică din Hoghilag în societatea actuală, analizând influența sa în diferite domenii și relevanța sa în lumea contemporană.

Poziționare
Ansamblul bisericii evanghelice

Localitate	sat Hoghilag; comuna Hoghilag
Țara	România
Adresa	1
Edificare
Data finalizării	sec. XIV - XIX
Clasificare
Cod LMI	SB-II-a-B-12399
Modifică date / text

Biserica evanghelică din Hoghilag este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Hoghilag, comuna Hoghilag.^[1]

Ansamblul este format din următoarele monumente:

Biserica evanghelică (cod LMI SB-II-m-B-12399.01)
Turn-clopotniță (cod LMI SB-II-m-B-12399.02)^[2]

Localitatea

Hoghilag (în dialectul săsesc Halwelajen, Halvelâjn, în germană Halvelagen, Halwelagen, Halwelegen, Halwelägen, Helvlegen, Halwlagen, în maghiară Holdvilág, Nagyholdvilág) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1317^[3]. Localitatea obținea, la mijlocul secolului al XIV-lea, statutul de sat liber pe Pământul Crăiesc în Scaunul Sighișoara.

Biserica

În 1446 este menționată o biserică cu hramul Sfânta Maria. În 1828 este construită o biserică nouă, având tavan drept și un cor cu absidă semicirculară, acoperită cu o boltă avela. După 10 ani biserica este dotată cu mobilier: altar, amvon, cristelniță și orgă. Din vechea cetate bisericească, așa cum era înfățișată într-un desen de Martin Schlichting, s-a păstrat doar turnul clopotniță^[4].

Note

^ „Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 22 martie 2012. Accesat în 18 ianuarie 2019.
^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 27 ianuarie 2022. Accesat în 18 ianuarie 2019.
^ Hermann Fabini, pag.175
^ Hermann Fabini, pag.175

Bibliografie

Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.

Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.