Biserica evanghelică din Dârlos | |
Poziționare | |
---|---|
Biserica evanghelică din Dârlos | |
Coordonate | 46°11′23″N 24°24′51″E ({{PAGENAME}}) / 46.18972°N 24.41417°E |
Localitate | Dârlos |
Comună | Dârlos |
Țara | România |
Adresa | sat Dârlos, nr. 270 |
Edificare | |
Biserică-sală în stil gotic | fortificată |
Tip | defensivă |
Data începerii construcției | secolul al XV-lea |
Materiale | Construcție de piatră și cărămidă |
Clasificare | |
LMI | SB-II-a-A-12376 |
Modifică date / text |
Biserica evanghelică fortificată din Dârlos, județul Sibiu, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea; biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12376.
Dârlos, mai demult Dărloș (în dialectul săsesc Durles, în germană Durles, Durlasch, în maghiară Darlac, Darlasz, Darlóc) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.
Articol principal: Dârlos, Sibiu.Localitatea este situată la 4 km de Mediaș, pe malul drept al râului Târnava Mare. Prima mențiune documentară este din 1317; a aparținut în Evul Mediu de comitatul Cetatea de Baltă.
În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost ridicată biserica-sală. Biserica Evanghelică-Luterană, frumos exemplar de arhitectură gotică târzie, cu o singură navă și cu un cor cu două travee sprijinite de contraforți, a fost construită în stil gotic și este lipsită de turn. În interiorul corului au fost degajate în 1975 picturi în benzi ornamentale și figurile a doi sfinți, pictate la începutul secolului al XVI-lea. Remarcabile sunt ancadramentele ferestrelor, bogat dantelate si fragmentele de pictura murală de pe fațadele corului: scene din patimile lui Isus și Sf. Cristofor, de mari dimensiuni (sec. XVI, înainte de 1544). Relicte ale unor stele funerare romane zidite în pereți, una dintre acestea, reprezentând taurul lui Poseidon a fost la originea unei confuzii cu o posibilă prezență a stemei Moldovei pe pereții bisericii.
Dispărută în zilele noastre, fortificația poate fi doar dedusă din topologia locului. O gravură din secolul al XIX-lea înfățișa biserica înconjurată de o curtină și se pare că la începutul secolului al XX-lea se păstra încă o parte a incintei, cu cămări de provizii.
|