În acest articol, vom explora subiectul Biserica evanghelică din Jimbor în profunzime, cu scopul de a oferi o viziune amplă și detaliată asupra acestei chestiuni. Vom analiza relevanța acesteia în diferite contexte, precum și impactul său asupra societății actuale. În plus, vom examina diverse perspective și opinii ale experților în domeniu, pentru a oferi cititorului o înțelegere completă a Biserica evanghelică din Jimbor. Pe parcursul textului vor fi abordate diferite aspecte legate de această temă, de la originea și evoluția ei până la posibilele sale implicații viitoare, cu scopul de a oferi o viziune holistică și clarificatoare.
Biserica evanghelică luterană maghiară din Jimbor este o biserică monument istoric, cod LMI BV-II-m-B-11725, aflată în Jimbor, în partea centrală a localității[1]. Biserica servește comunitatea luterană maghiară din parohia Jimbor.
Jimbor, (în maghiară Székelyzsombor, până în 1899 Zsombor, în germană Sommerburg, în dialectul săsesc Sommerburch) este un sat în comuna Homorod din județul Brașov, Transilvania, România. Primele date despre comunitatea din Jimbor datează de la mijlocul secolului XII, în timpul domniei regelui Géza al II-lea al Ungariei. Reforma lui Martin Luther a fost introdusă în anul 1544, odată cu orașul Sighișoara, localitățile aparțineau de aceeași dioceză. În anul 1948, comunitatea evanghelică din Jimbor a trecut la Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană cu sediul la Cluj.
Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea, materialele de construcție folosite fiind piatra și cărămida. Este o biserică-sală, cu absida poligonală, cu cinci laturi. Turnul-clopotniță, aflat la sud de biserică, la care sunt evidente formele neogotice, este ridicat pe trei nivele și străbătut de un culoar de poartă. Biserica a fost renovată capital între 1768 și 1771. Între anii 1784 și 1788 a fost turnată din nou fundația părții răsăritene a bisericii și au fost reparate fisurile rezultate în urma alunecărilor de teren. În 1830 a fost refăcută bolta bisericii. În anul 1845 biserica a fost consolidată cu cleme de fier. Între anii 1867 și 1868 tavanul inițial a fost schimbat cu unul din lemn. În 1904 a fost construită podeaua din beton, au fost vopsite băncile și au fost înlocuite clemele de fier. În anul 1927 biserica a trecut printr-o renovare generală. În 1946 au fost micșorate dimensiunile interioare ale bisericii datorită unor crăpături apărute în partea de vest.
De la această biserică provine un altar pictat în 1520, ce a fost transferat în 1909 la Muzeul de Artă din Cluj[2].