Biserica evanghelică din Șercaia

În articolul de astăzi vom vorbi despre Biserica evanghelică din Șercaia, un subiect care a fost subiect de dezbatere și studiu de mulți ani. De la apariție, Biserica evanghelică din Șercaia a generat interes în diverse comunități și a fost subiect de discuții în diferite domenii. În acest articol vom analiza cele mai relevante aspecte ale Biserica evanghelică din Șercaia, explorând originile sale, implicațiile și impactul său asupra societății actuale. În plus, vom aborda diferitele perspective care există în jurul Biserica evanghelică din Șercaia, precum și posibilele soluții sau abordări pentru a aborda provocările pe care le ridică. Sperăm că acest articol va fi de interes pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine Biserica evanghelică din Șercaia și că poate servi drept punct de plecare pentru reflecțiile și discuțiile viitoare pe această temă.

Biserica evanghelică
din Șercaia
Biserica evanghelică din Șercaia, comuna Șercaia, județul Brașov, foto: iulie 2019.
Biserica evanghelică din Șercaia, comuna Șercaia, județul Brașov, foto: iulie 2019.
Poziționare
Țara România  Modificați la Wikidata
Clasificare
Cod LMIBV-II-m-B-11821
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Tabloul central al altarului, pictat de Samuel Herter, cu scena binecuvântării copiilor de către Isus.
Cristelnița din piatră sculptată a fost donată în anul 1859, înaintea demolării vechii biserici.
Tabloul altarului este flancat de două panouri pictate de pictorul Eduard Morres. Cel din dreapta îl reprezintă pe apostolul Pavel, iar cel din stânga pe sfântul Cristofor cu figura lui Martin Luther.

Biserica evanghelică din Șercaia, comuna Șercaia, județul Brașov, a fost construită între anii 1868 și 1875. Figurează pe lista monumentelor istorice 2015, cod LMI BV-II-m-B-11821[1]. Ansamblul casei parohiale evanghelice, aflată în imediata vecinătate a bisericii, incluzând și vechiul turn-clopotniță de la 1691, se află pe aceeași listă a monumentelor istorice sub cod LMI BV-II-a-B-11820.

Localitatea

Șercaia, mai demult Șerpeni, Sărcaia (în dialectul săsesc Schirkojen, Širken'en, în germană Schirkanyen, Schirkengen, Scharken, în maghiară Sárkány, în latină Sarcam) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România.

Șercaia este menționată pentru prima dată într-un document emis de Papa Grigore al IX-lea, în 1235, cu numele de „Sarcam”.

Biserica

Predecesoarea actualei biserici se afla sub patronajul Sfintei Caterina și era atestată documentar în anul 1429. De-a lungul timpului biserica a suferit distrugeri repetate, fiind reparată în mai multe rânduri. Datorită stării avansate de degradare biserica a fost dărâmată și reconstruită între 1868 și 1875, după planurile arhitectului Josef Sampek din Brașov. Din motive de spațiu, biserica a fost reconstruită pe direcția nord-sud. Altarul a fost realizat după planurile inginerului orașului Brașov, Peter Bartesch. Basorelieful Cinei celei de Taină a fost realizat de profesorul de sculptură Hermann, având ca sursă de inspirație pictura lui Leonardo da Vinci.

Ansamblul de mobilier de interior datează din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, fiind, asemenea bisericii, realizat în stil neogotic. Singura piesă păstrată din biserica medievală este un sfeșnic din lemn policrom, datat 1687.

Elemente decorative din interiorul bisericii sunt treptele traforate ale scării amvonului, stranele de pe laturile altarului și cele două candelabre din fier.

Orga bisericii, în prezent nefuncțională, a fost realizată de firma timișoreană Wegenstein în 1921[2].

Pe latura sudică a bisericii, lipit de turnul-clopotniță, se întinde ansamblul casei parohiale evanghelice, monument istoric din secolele XVIII-XIX.

Turnul-clopotniță găzduiește mecanismul orologiului german din anul 1925 și două clopote din anii 1870 și 1923.

Note

  1. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ „Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien : Schirkanyen / Șercaia / Sárkány, Kronstadt / Brașov - Lipót és Fia WEGENSTEIN”. orgeldatei.evang.ro. 

Bibliografie

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și

Imagini din exterior

Imagini din interior

  • Amvonul
    Amvonul