În lumea de astăzi, Șura Mare, Sibiu este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant. Fie la nivel personal, profesional sau social, Șura Mare, Sibiu a reușit să stârnească interesul unei game largi de persoane și organizații. Impactul său s-a reflectat în diverse domenii, de la tehnologie la divertisment, inclusiv sănătate și educație. În acest articol, vom explora Șura Mare, Sibiu în profunzime, analizând implicațiile, provocările și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vom examina modul în care Șura Mare, Sibiu a evoluat de-a lungul timpului și impactul pe care l-a avut asupra societății moderne.
Șura Mare | |
— sat și reședință de comună — | |
![]() Biserica Evanghelică fortificată | |
Localizarea satului pe harta României | |
Localizarea satului pe harta județului Sibiu | |
Coordonate: 45°51′9″N 24°10′11″E / 45.85250°N 24.16972°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Comună | Șura Mare |
SIRUTA | 145774 |
Populație (2021) | |
- Total | 3.684 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 557265 |
Prefix telefonic | +40 x59 [1] |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
![]() (Click pentru imagine interactivă) (Click pentru imagine interactivă) | |
Modifică date / text ![]() |
Șura Mare (în germană Großscheuern, în dialectul săsesc Griußscheiern, în maghiară Nagycsũr) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.
Satul a fost atestat prima oară, în limba latină, drept Magnum Horreum (Marele Hambar), cândva între 1332-1335, și devenită mai târziu maior villa Horrei (orașul mai mare al Hambarului), localitatea Șura Mare este aproape necunoscută înainte de invazia turcilor din 1493.
Vechea biserică evanghelică aparținea unui vechi tip de bazilici din secolul al XIII-lea răspândit în zona Sibiului, fapt confirmat de prezența absidiolelor estice ale navelor laterale, întrucâtva asemănătoare celor de la Cisnădie, Cisnădioara, dar mai ales celor de la Gușterița. Neobișnuit de lunga bazilică romanică, închinată Fecioarei Maria, avea și o clopotniță cu trei niveluri deasupra capătului vestic al navei centrale, deschis la parter ca un portic boltit în cruce.
Din incinta care va fi înconjurat odinioară biserica nu s-au mai păstrat decât un turn de apărare și două fragmente de zid.
La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.343 locuitori, dintre care 1.492 germani, 703 români, 138 țigani, 10 maghiari ș.a.[2] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.489 luterani, 807 ortodocși, 31 greco-catolici ș.a.[3]
Parcela soldaților germani din Al Doilea Război Mondial este amplasată în cimitirul evanghelic-lutheran și a fost amenajată în anul 1975. În această parcelă sunt înhumați 116 militari.