Slimnic, Sibiu

Acest articol va aborda problema Slimnic, Sibiu, care reprezintă un aspect de mare relevanță astăzi. De la origini și până la influența sa asupra societății contemporane, Slimnic, Sibiu a jucat un rol fundamental în mai multe domenii. De-a lungul istoriei, Slimnic, Sibiu a fost obiect de studiu și analiză, permițându-ne să înțelegem evoluția și impactul său în diferite sfere. De asemenea, relevanța sa astăzi continuă să fie evidentă, generând dezbateri și reflecții în jurul importanței și implicațiilor sale. În acest sens, este esențial să analizăm în detaliu fenomenul Slimnic, Sibiu, explorând diferitele sale fațete și relevanța sa în contextul actual.

Slimnic
—  sat și reședință de comună  —

Slimnic se află în România
Slimnic
Slimnic
Slimnic (România)
Localizarea satului pe harta României
Slimnic se află în Județul Sibiu
Slimnic
Slimnic
Slimnic (Județul Sibiu)
Localizarea satului pe harta județului Sibiu
Coordonate: 45°55′08″N 24°09′14″E ({{PAGENAME}}) / 45.91889°N 24.15389°E
Țară România
Județ Sibiu
Comună Slimnic
SIRUTA145612
Atestare1282
Populație (2021)
 - Total2.551 locuitori
 - Densitate35 loc./km²
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal557240
Prefix telefonic+40 x69[1]
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Slimnic pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. (Click pentru imagine interactivă)
Slimnic pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)
Slimnic pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Cetatea din Slimnic (video)

Slimnic este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 204) apare sub numele de Stolczenburg.

Așezare

Localitatea Slimnic este situată în sud-vestul podișului Transilvaniei, fiind străbătută de râului Șarba – un afluent al râului Slimnic și al acestuia. Satul se află aproape în centrul județului Sibiu, pe drumul național DN14 între Mediaș și Sibiu, la o distanță de cca. 18 kilometri spre nord de orașul de reședință Sibiu (Hermannstadt); pînă la Calea ferată Copșa Mică–Sibiu din satul Mândra sunt aproximativ 6 kilometri.

Istoric

Pe teritoriul localității Slimnic, în locul numit: Șanțul Satului, la Marginea pădurii cetății, la Socebeul, la șanțul umed și altele – au fost găsite multe obiecte arheologice, care au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de așezări (la Cetatea Veche, la Schelzental) fiind datate în epoca fierului (cultura geto-dacică respectiv cultura dacică).[2] Așezarea romană, de localnici mumită Șarba-Stempen, este datată la secolul I î.e.n.; Șarba - La Saivane fiind datată la sfîrșitul secolului al II-lea.[3]

Prin stabilirea coloniștilor sași pe teritoriul Slimnicului în a două jumătate a secolului al XII-lea, atestată pentru prima dată în anul 1282, localitatea Slimnic devine una dintre cele mai importante componente al scaunului Sibiu, menită să apere drumul între Mediaș (Mediasch) și Sibiu. În anul 1394 este documentată școală populației germane, fiind condusă de directorul Allexius până în anul 1409; el îndeplinea și funcția de notar în sat.[4]

Principala ocupație a populației este agricultura și creșterea animalelor. Meseria fierăritului a jucat un rol important în localitatea Slimnic, de aceea în stemă comunei este prezentată și o potcoavă trecută prin inele.[5]

Demografie

Evoluția populației de-a lungul timpului:

Recensământul Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Alte etnii
1850 3.995 1.888 54 1.662 391
1900 4.661 2.637 91 1.929 4
1941 5.851 3.235 18 2.593 5
1977 5.641 3.483 11 2.026 121
1992 3.683 3.480 20 171 12
2002 3.670 3.590 20 44 16

Cel mai mare număr de oameni din Slimnic - de asemenea acel al germanilor - a fost înregistrat în anul 1941. Cei mai mulți români au fost înregistrați în anul 2002, unguri (91) în 1900 și romi (391) în anul 1850. În anii 1880 și 1966 a fost înregistrat cîte un slovac.

În localitatea Slimnic, populația a crescut din anul 1850 (părți egale, germani și români, fiecare de aproximativ 1.000 de persoane) în mod constant până în anul 1941 (germani 1.806, români 1.938). Din anul 1989 – anul de emigrare masivă a sașilor în Germania – locuiesc în Slimnic aproape numai români, cîțiva germani, maghiari și romi, din fiecare aproximativ 1%.[6]

Monumente

  • Cetatea din Slimnic - ruinele cetății țărănești de pe dealul de lângă sat,[7] construită în secolul al XV-lea de sași. Cetatea – cu ziduri înalte de cărămidă – a fost construită în jurul unei biserici gotice, niciodată finalizată. În partea de nord se află o curte de formă pătrată, la sud o curte triunghiulară și curtea fântânii.[8] La sfârșitul anilor 50 (secolul al XX-lea) au fost restaurate clopotnița, zidurile și turnul de apărare din nord-vest. Cetatea figurează pe lista monumentelor istorice.[3]
  • Biserica Evanghelică din Slimnic, cu hramul Sf. Bartolomeu, este o biserică sală în stil gotic construită în secolul al XIV-lea.[3] Zidul de apărare care înconjura și casa pastorului, a fost distrus în anul 1706 de cetele curuților.[8]
  • Biserica Ortodoxă cu hramul Sf. Arhangheli (Str. Principală 84), construită în anul 1831; renovată 1889–1910, figurează pe lista monumentelor istorice.[3]
  • Biserica Română Unită, cu hramul Sf. Treime, construită între anii 1904–1910. Din cauza degradărilor pricinuite de inundațiile din anul 1975 și de cutremurul din 1977, a fost închisă în anul 1981.[4]
  • Biserica Ortodoxă în centrul localității Slimnic, construcție începută în anul 1990.[4]

Galerie de imagini

  • Macheta pentru cetatea din Slimnic
    Macheta pentru cetatea din Slimnic
  • Biserica ortodoxă din centrul Slimnicului
    Biserica ortodoxă din centrul Slimnicului
  • Biserica evangelică din Slimnic
    Biserica evangelică din Slimnic
  • Casa pastorului evanghelic din Slimnic
    Casa pastorului evanghelic din Slimnic
  • Placă comemorativă, Petöfi Sàndor (1823–1849)
    Placă comemorativă, Petöfi Sàndor (1823–1849)
  • Ruinele fortificației Cetatea Stolzenburg
    Ruinele fortificației Cetatea Stolzenburg
  • Ruinele fortificației Cetatea Stolzenburg
    Ruinele fortificației Cetatea Stolzenburg
  • Ruinele fortificației Cetatea Stolzenburg
    Ruinele fortificației Cetatea Stolzenburg
  • Zid al fortificației Cetatea Stolzenburg
    Zid al fortificației Cetatea Stolzenburg
  • Slimnic, fortificația Stolzenburg în fundal
    Slimnic, fortificația Stolzenburg în fundal
  • 1826 - Danga pentru vitele din Slimnic
    1826 - Danga pentru vitele din Slimnic

Personalități

Vezi și

Bibliografie

  • Popa, Constantin: Slimnic, străveche așezare din ținutul Sibiului; Sibiu, 2000; ISBN 973-8009-49-9

Lectură suplimentară

  • Așezări dacice și daco-romane la Slimnic: contribuții la continuitatea dacilor în Dacia romană, Ioan Glodariu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1981

Note

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ „Institute Of Archaeology − Slimnic, accesat în 31 mai 2010”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c d Ministerul Culturii și Cultelor, Județul Sibiu, 2004, p. 10/66, accesat 1 iunie 2010
  4. ^ a b c Situl comunei Slimnic, accesat 1 iunie 2010
  5. ^ Imaginea stemei Slimnicului, de pe primăria comunei
  6. ^ Evoluția demografică a populației din județul Sibiu între anii 1850-2002 (autor: Varga E. Arpád), p. 68 Arhivat în , la Wayback Machine.hu
  7. ^ „Cetatea Slimnic în apropiere de Sibiu, la www.euro-turism.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b H. Heltmann, G. Servatius: Reisehandbuch Siebenbürgen. Kraft-Verlag Würzburg, 1993. p. 295. ISBN 3-8083-2019-2.
  9. ^ Walter Seidner: "Auf Wolke Sieben/Bürgen", la siebenbuerger.de/zeitungde
  10. ^ Curriculum vitae: Prof. univ. dr. Thomas Nägler

Legături externe