În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Dealurile Clujului de Est, un subiect care a captat atenția experților și a celor curioși deopotrivă. Dealurile Clujului de Est este un subiect care a generat interes în diverse sfere, de la politică la știință, inclusiv cultura populară și istorie. De-a lungul anilor, Dealurile Clujului de Est a fost subiect de dezbatere și analiză, iar importanța și relevanța sa a continuat să crească. În acest articol, ne vom scufunda în diferitele fațete ale Dealurile Clujului de Est, explorând impactul său asupra societății și evoluția sa în timp.
Dealurile Clujului de Est
| ||
Situl la Dăbâca | ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Cluj Napoca | |
Coordonate | 46°54′51″N 23°39′07″E / 46.91417°N 23.65194°E[1] | |
Suprafață | 18.889,60 ha | |
Bioregiune | Continentală | |
Înființare | 2011 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0295 | |
Modifică date / text ![]() |
Dealurile Clujului de Est (arie naturală) este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Cluj.
Aria naturală este situată în partea central-nordică a județului Cluj, pe teritoriile administrative ale comunelor Apahida, Bonțida, Borșa, Chinteni și Dăbâca și pe cel al municipiului Cluj Napoca[2]. Aceasta este străbătută de drumul județean DJ109, care leagă satul Vultureni de drumul național DN1C, la Răscruci.
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[3] și se întinde pe o suprafață de 18.889,60 hectare.
Situl reprezintă o zonă naturală (păduri în tranziție, păduri caducifoliate, tufișuri, tufărișuri, pajiști stepice, pajiști seminaturale umede, pajiști ameliorate, culturi cerealiere excesive, terenuri arabile, livezi, cursuri de apă, lacuri, mlaștini, turbării, căi de comunicație, zone urbane și rurale) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Someșan (subunitatea geomorfologică a nord-vestului Depresiuni colinare a Transilvaniei); ce adăpostește specii de faună sălbatică protejată și o gamă vegetală diversă, caracteristică habitatelor continentale stepice.
Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri dacice de stejar si carpen; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice și Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase[4].
La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6] sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: șoarecele săritor de stepă (Sicista subtilis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum)[7], vipera de fâneață (Vipera ursinii rakosiensis), țestoasa de baltă (Emys orbicularis)[8], ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata)[9], buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis), tritonul cu creastă (Triturus cristatus)[10], croitorul-marmorat (Pilemia tigrina); precum și nouă specii de fluturi: Lycaena dispar (fluturele purpuriu), Cucullia mixta, Callimorpha quadripunctaria (fluturele-tigru), Catopta thrips (fluturele de stepă), Nymphalis vaualbum (fluturele țestos), Pseudophilotes bavius, Leptidea morsei (fluturele de muștar), Maculinea nausithous (fluturele albastru) și Maculinea teleius (fluturașul albastru cu puncte negre)[11].
Printre speciile de plante semnalate în arealul sitului se află câteva rarități floristice protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992[6]; astfel: stânjenelul sălbatic de stepă (Iris aphylla ssp. hungarica), capul-șarpelui (Echium russicum), gălbinare (Serratula lycopifolia), sisinei (Pulsatilla patens), sau târtan (Crambe tataria).
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: