Acest articol va aborda subiectul Râul Vedea (sit SCI), care a generat multiple dezbateri și a stârnit interesul diferitelor sectoare ale societății. Râul Vedea (sit SCI) este un subiect de actualitate care a fost subiect de studiu și cercetare în diferite contexte și discipline. De-a lungul timpului, Râul Vedea (sit SCI) a suferit diverse transformări și a căpătat semnificații diferite, ceea ce îl face un subiect de mare complexitate și amploare. Prin urmare, este esențial să analizăm în profunzime diferitele aspecte și dimensiuni pe care le cuprinde Râul Vedea (sit SCI), pentru a înțelege amploarea și impactul său în diverse domenii. Explorând originile, evoluția și consecințele sale, se intenționează să ofere o viziune cuprinzătoare și obiectivă a Râul Vedea (sit SCI), cu scopul de a contribui la înțelegerea și reflecția asupra acestui subiect.
Râul Vedea (sit SCI) | |
![]() Situl la Peretu | |
Poziția | Argeș![]() |
---|---|
Coordonate | 44°02′06″N 25°09′15″E / 44.03497°N 25.15425°E |
Suprafață | 9.157,6 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | ROSCI0386 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Râul Vedea este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din România întinsă pe o suprafață de 9.157,6 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Râul Vedea este situat la coordonatele 44°02′06″N 25°09′15″E / 44.034989°N 25.154278°E. Situl se întinde pe teritoriul administrativ al comunei Bârla din județul Argeș; cele ale comunelor Corbu, Crâmpoia, Șerbănești, Ghimpețeni, Icoana, Movileni, Nicolae Titulescu, Tufeni și Văleni din județul Olt și pe cele ale comunelor Balaci, Buzescu, Călinești, Didești, Dobrotești, Drăcșenei, Drăgănești de Vede, Mavrodin, Măldăeni, Nanov, Nenciulești, Peretu, Plosca, Rădoiești, Săceni, Scrioaștea, Sfințești, Stejaru și Vedea; și pe cele ale municipiilor Alexandria și Roșiorii de Vede din județul Teleorman.[1]
Situl Râul Vedea a fost declarat sit de importanță comunitară (ROSCI0386) în septembrie 2011 pentru a proteja 13 specii de animale.[2][3]
Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conservă cinci habitate naturale: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri dacice de stejar și carpen și Zăvoaie de Salix alba și Populus alba.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]