În lumea de astăzi, Pajiștile de la Mănărade a căpătat o relevanță fără precedent. Fie la nivel personal, profesional, social sau politic, Pajiștile de la Mănărade joacă un rol fundamental în viața noastră de zi cu zi. De-a lungul istoriei, Pajiștile de la Mănărade a fost obiect de studiu, dezbatere și admirație, dar niciodată până acum nu a ocupat un loc atât de important în societate ca și astăzi. De la origini și până în prezent, Pajiștile de la Mănărade a evoluat și s-a adaptat la schimbările și provocările cu care s-a confruntat de-a lungul timpului. În acest articol, vom explora îndeaproape impactul Pajiștile de la Mănărade asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi și modul în care a influențat modul în care ne raportăm la lumea din jurul nostru.
Pajiștile de la Mănărade
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Blaj | |
Coordonate | 46°08′56″N 23°59′30″E / 46.14889°N 23.99167°E | |
Suprafață | 298,20 ha | |
Bioregiune | Continentală | |
Înființare | 2016 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0428 | |
Modifică date / text ![]() |
Pajiștile de la Mănărade este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în centrul României, pe teritoriul județului Alba.[1][2]
Aria naturală se află în partea central-estică a județului Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Valea Lungă, în vestul satului Glogoveț și se întinde pe o suprafață de 298,20 hectare.[3]
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.46 din 2016 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4].
Situl reprezintă o zonă (încadrată în bioregiune continentală) de pajiști sminatural-xerice, tufărișuri, pășuni; ce conservă un habitat natural de tip: Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia). La baza desemnării acestuia se află mai multe specii floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 22 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[5]; printre care: târtan (Crambe tataria), capul-șarpelui (Echium russicum),[6] obsigă (Bromus ramosus), ciuboțica-cucului (Primula veris), salvie de câmp (Salvia pratensis) sau lucernă galbenă (Medicago falcata).[7]
Pe teritoriul ariei protejate și în vecinătatea acesteia se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice), astfel: