În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Munții Vrancei (sit SPA), explorând numeroasele sale fațete și aprofundând în importanța sa în societatea modernă. De la origini și până la impactul său astăzi, Munții Vrancei (sit SPA) a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, influențând oameni de toate vârstele, culturile și straturile sociale. În acest sens, vom analiza modul în care Munții Vrancei (sit SPA) a evoluat de-a lungul timpului, precum și semnificația sa în diverse domenii, de la politică și economie la știință și cultura populară. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie captivantă prin istoria și prezentul lui Munții Vrancei (sit SPA), descoperind relevanța și impactul său asupra lumii contemporane.
Munții Vrancei (sit SPA) | |
![]() Situl la Tulnici | |
Poziția | Bacău![]() |
---|---|
Coordonate | 45°55′17″N 26°30′13″E / 45.92128°N 26.5034808°E |
Suprafață | 38.060,2 ha ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | ROSPA0088 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Munții Vrancei este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[1]) din România întinsă pe o suprafață de 38.060,2 ha, integral pe uscat.
Situl se întinde pe teritoriile administrative ale județelor Bacău (Mănăstirea Cașin), Buzău (Gura Teghii), Covasna (Zăbala) și Vrancea (Nistorești, Păulești, Tulnici).[2] Centrul sitului Munții Vrancei este situat la coordonatele 45°55′17″N 26°30′13″E / 45.92128°N 26.503481°E.
Situl Munții Vrancei a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (ROSPA0088) în octombrie 2007[1] pentru a proteja o gamă diversă de specii avifaunistice.[3][4]
Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată nu include niciun habitat protejat.[4] Situl se suprapune cu ariile naturale: Cascada Putnei, Groapa cu Pini, Muntele Goru, Parcul Natural Putna - Vrancea, Pădurea Lepșa - Zboina, Strâmtura - Coza și Valea Tișiței.
La baza desemnării sitului se află 13 specii de păsări protejate la nivel european[3] sau aflate pe lista roșie a IUCN, astfel: minuniță (Aegolius funereus), cocoș de mesteacăn (Bonasa bonasia), ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), șoim călător (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva), muscar gulerat (Ficedula albicollis), ciuvică (Glaucidium passerinum), viespar (Pernis apivorus), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoarea verzuie (Picus canus), huhurez mare (Strix uralensis) și cocoș de munte (Tetrao urogallus).[5]