În acest articol, vom explora impactul Văile Brătiei și Brătioarei asupra societății noastre actuale. Văile Brătiei și Brătioarei sa dovedit a fi un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg, deoarece influența sa se extinde la diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De-a lungul timpului, Văile Brătiei și Brătioarei a jucat un rol critic în evoluția culturii noastre, în modul în care ne relaționăm cu ceilalți și în dezvoltarea tehnologiei. Printr-o analiză detaliată, vom examina modul în care Văile Brătiei și Brătioarei ne-a modelat percepția despre lume și cum prezența ei continuă să ne afecteze viețile astăzi. Acest studiu ne va permite să înțelegem mai bine importanța și domeniul de aplicare a Văile Brătiei și Brătioarei în lumea contemporană.
Văile Brătiei și Brătioarei
| ||
![]() Păstrăvăria Brătioarei | ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | ![]() ![]() | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Câmpulung | |
Coordonate | 45°19′18″N 24°57′50″E / 45.32167°N 24.96389°E[1] | |
Suprafață | 202 ha | |
Bioregiune | Alpină și continentală | |
Înființare | 2007 | |
Cod Natura 2000 | ROSCI0258 | |
Modifică date / text ![]() |
Văile Brătiei și Brătioarei este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Muntenia, pe teritoriul județului Argeș.
Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Argeș, pe teritoriile administrative ale comunelor Albeștii de Muscel, Berevoiești și Bughea de Jos[2], în apropierea drumului național DN73C, care leagă municipiul Curtea de Argeș de localitatea Berevoiești[3].
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4] și se întinde pe o suprafață de 202 hectare[5].
Situl reprezintă o zonă montană de-a lungul râului Brătia și a afluentului său Brătioara (râuri, plaje de nisip, pajiști, păduri de conifere, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele sudice ale Munților Iezer-Păpușa; ce conservă habitate naturale de tip: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) care adăpostesc arboret de fag, frasin, paltin de munte sau arin alb[6] și protejază o gamă variată de amfibieni, reptile și pești.
La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8], printre care reptile și amfibieni cu specii de: șopârla de câmp (Lacerta agilis), năpârcă (Natrix natrix), izvoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia Bombina variegata)[9], broasca roșie de munte (Rana temporaria[10], broasca verde (Rana esculenta), broasca râioasă brună (Bufo bufo), triton cu creastă (Triturus cristatus), salamandra de foc (Salamandra salamandra); și trei specii de pești: zglăvoacă (Cottus gobio), porcușorul de vad (Gobio uranoscopus) și chiscarul de râu (Eudontomyzon mariae)[11].
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Reportaj