Glosar de geometrie
Aspect
mută în bara laterală
ascunde
Prezentul glosar de geometrie conține termeni din domeniul geometriei și a altor domenii conexe ca: trigonometrie, geometrie analitică, geometrie sferică, geometrie proiectivă, teoria curbelor.
Pentru celelalte domenii ale matematicii, ca algebra și analiza matematică, vedeți celelalte glosare din categoria: Glosare de matematică.
Cuvintele subliniate prin italice au explicații la cuvintele „titlu” din această pagină.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
0–9
- 0- - figură geometrică zerodimensională (cu 0 dimensiuni).
- 0-față - față zerodimensională = punct.
- 0-spațiu - spațiu zerodimensional.
- 1- - figură geometrică unidimensională (cu 1 dimensiune).
- 1-față - față unidimensională = segment de dreaptă.
- 1-fațetă - fațetă unidimensională = segment de dreaptă, parte a unei 1-fețe.
- 1-gon - poligon unidimensional, realizabil doar în spațiul proiectiv.
- 1-sferă - sferă unidimensională = cerc.
- 1-spațiu - spațiu unidimensional.
- 11-celule - 4-politop abstract cu 11 celule.
- 120-celule - 4-politop cu 120 de celule = dodecaplex.
- 16-celule - 4-politop cu 16 celule = 4-ortoplex.
- 2- - figură geometrică bidimensională (cu 2 dimensiuni).
- 2-față - față bidimensională = față în sens comun a unui poliedru.
- 2-fațetă - fațetă bidimensională, parte a unei 2-fețe.
- 2-gon - poligon.
- 2-sferă - suprafața bidimensională a unei bile.
- 2-spațiu - spațiu bidimensional.
- 3-față - față tridimensională = celulă a unui politop.
- 3-fațetă - fațetă tridimensională, parte a unei 3-fețe.
- 3-edru - poliedru.
- 3-sferă - „suprafața” tridimensională a unui 4-politop sferic.
- 3-spațiu - spațiu tridimensional.
- 4-cub - hipercub cvadridimensional = tesseract = 8 celule.
- 4-politop - politop cvadridimensional.
- 4-ortoplex - ortoplex cvadridimensional = 16-celule.
- 4-simplex - simplex cvadridimensional = 5-celule.
- 4-spațiu - spațiu cvadridimensional.
- 5-celule - 4-politop cu 5 celule = pentatop = 4-simplex.
- 57-celule - 4-politop abstract cu 57 celule.
- 600-celule - 4-politop cu 600 de celule = tetraplex.
- 8-celule - 4-politop cu 8 celule = tesseract.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
A
- prima coordonată carteziană (cea orizontală), care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu;
-
distanța, pe o axă orientată, de la origine până la un punct dat.
- afix - punct reprezentând un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
- algoritmul Graham - metodă de obținere în informatică a anvelopei convexe a unei mulțimi de puncte dintr-un plan.
- alternare - operație aplicată unui poligon, poliedru, politop sau pavare, care elimină vârfuri alternativ.
- amplitudine - distanță care separă punctele extreme ale unui arc de curbă.
- aplicarea ariilor - metodă de rezolvare, cu ajutorul ariilor patrulaterelor simple, a unor probleme cu ecuații.
- anizogon - care are muchii inegale.
Drepte antiparalele (
l
1
{\displaystyle l_{1}\,}
și
l
2
{\displaystyle l_{2}\,}
în raport cu
m
1
{\displaystyle m_{1}\,}
și
m
2
{\displaystyle m_{2}\,}
).
- (despre perechi de drepte) situate astfel încât punctele în dreptele unei perechi intersectează dreptele celeilalte perechi să fie vârfurile unui
patrulater inscriptibil;
- (despre
vectori sau despre drepte orientate)
paralele și de sensuri opuse.
- antiparalelogram - patrulater concav cu două laturi egale și paralele; contraparalelogram.
- antipodară - curbă (C') a cărei podară în raport cu un punct P este o curbă dată (C).
- antipol - simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.
- antipolară - polară, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul conicei respective.
- antipozi - pereche de puncte diametral opuse pe o sferă.
- antiprismă - poliedru asemănător cu prisma, însă cu fețele laterale triunghiuri alternante.
- antisimetric - care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, dobândește proprietăți opuse celor inițiale.
- apeirogon - poligon cu un număr infinit de laturi.
- apeiroedru - poliedru cu un număr infinit de fețe.
- apeirotop - politop cu un număr infinit de fețe.
- aplatizare - măsură a contracției unui cerc sau a unei sfere de-a lungul unui diametru pentru a forma o elipsă, respectiv un sferoid.
- apotemă:
- (pentru un
poligon regulat) segmentul de dreaptă care unește centrul poligonului cu mijlocul unei laturi;
- segment de dreaptă care unește vârful unei piramide regulate cu mijlocul unei laturi a bazei;
- (pentru un trunchi de piramidă regulată) segmentul care unește mijloacele a două laturi ale poligoanelor bazelor, de pe o aceeași față laterală.
- aranjamentul fețelor - set de fețe descris prin poziția lor relativă în spațiu.
- aranjamentul laturilor - set de laturi descris prin poziția lor relativă în spațiu.
- aranjamentul vârfurilor - set de puncte descris prin poziția lor relativă în spațiu.
- arc - porțiune dintr-o curbă, delimitată de două puncte ale acesteia.
- arc de cerc - porțiune din circumferința unui cerc.
- arc capabil de un unghi dat - locul geometric al punctelor dintr-un semiplan din care un segment se vede sub un unghi constant.
- areolar - referitor la arie.
- argument - unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct.
- arie - măsura unei suprafețe.
- armonograf - aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic armonios, inedit.
Figuri geometrice asemenea
- asemănare - corespondență biunivocă între punctele
M
{\displaystyle M}
ale unei figuri
F
{\displaystyle {\mathcal {F}}}
și punctele
M
′
{\displaystyle M'}
ale unei figuri
F
′
{\displaystyle {\mathcal {F}}'}
astfel încât raportul dintre distanța a două puncte oarecare ale figurii
F
{\displaystyle {\mathcal {F}}}
și distanța dintre punctele omoloage ale figurii
F
′
{\displaystyle {\mathcal {F}}'}
să fie constant (sinonim: similitudine).
- asimptotă - dreaptă asociată unei curbe care are proprietatea că distanța de la dreaptă la un punct variabil al curbei tinde către zero când punctul se deplasează pe curbă spre infinit.
- asociaedru - realizare geometrică a unei latice Tamari.
- astroidă - curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc fix cu raza de patru ori mai mare; este o hipocicloidă particulară cu patru colțuri.
- axa mare a unei elipse - cel mai lung diametru al acestei conice.
- axă:
- dreaptă pe care se consideră un sens de parcurs (sinonim: dreaptă orientată);
- dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri geometrice plane sau în spațiu.
- axă a absciselor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate de-a lungul căreia variabila independentă ia valori crescătoare de la stânga la dreapta.
- axă a ordonatelor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate după direcția căreia o funcție ia valori crescătoare de jos în sus.
- axă a numerelor - dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre
+
∞
{\displaystyle +\infty }
și
−
∞
{\displaystyle -\infty }
, pe această aflându-se toate numerele reale.
- axă a unei elipse - dreaptă care unește cele două focare.
- axă a unei piramide - dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei.
- axă a unei prisme - dreaptă care unește centrele celor două baze.
- axă de rotație - o dreaptă, teoretică sau reală, în jurul căreia se rotește un punct, o linie (sau curbă), o suprafață, un volum sau orice alt element din dimensiuni superioare.
- axă de simetrie - dreaptă față de care o figură geometrică este simetrică, de exemplu: diametrul unui cerc.
- axă mediană - mulțimea tuturor punctelor care au mai mult de un punct „cel mai apropiat” de pe frontiera obiectului.
Axa radicală a două cercuri.
- axă radicală a două cercuri - locul geometric al punctelor care au puteri egale față de cele două cercuri.
- axe de coordonate - axe concurente pe care se măsoară pornind de la punctul lor de intersecție (origine), câte un segment, pentru a determina poziția unui punct.
- metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan (plan axonometric); proiecția poate fi ortogonală sau oblică;
- disciplină care are ca obiect studiul reprezentărilor axonometrice.
- azimut - una dintre coordonatele unui punct; astfel, în coordonate polare este unghiul format de raza vectoare cu axa absciselor, iar în coordonate sferice unghiul pe care îl formează raza vectoare cu axa verticală.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
B
- balastru - compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion.
- balustru - compas folosit la trasarea de cercuri foarte mici.
- baricentru - punctul de intersecție a medianelor unui triunghi.
Baza unei piramide
- bază - una din laturile unui triunghi ori ale unui paralelogram sau una dintre fețele unui poliedru, care se reprezintă în poziție orizontală și se ia ca referință.
- bicentric - care are două centre.
- bicupolă - poliedru format din două cupole conectate prin bazele lor mari.
- bicupolă triunghiulară giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme hexagonale între jumătățile unei ortobicupole triunghiulare sau a unui cuboctaedru.
- bicupolă pătrată giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme octogonale între jumătățile unei ortobicupole pătrate sau a unei girobicupole pătrate.
- bicupolă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme decagonale între jumătățile unei ortobicupole pentagonale sau a unei girobicupole pentagonale.
- bilateral - care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice; care este așezat la dreapta și la stânga unei axă de simetrie.
- bimediană - segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.
- bilunulăbirotondă - poliedru Johnson cu 26 de fețe.
- binormală - dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul osculator al acesteia.
- bipiramidă - poliedru format din două piramide unite prin bazele lor.
- biraport - vezi raport anarmonic.
- birotondă - poliedru format din două rotonde lipite pe bazele mari.
- birotondă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme decagonale între jumătățile unei birotonde pentagonale sau a unui icosidodecaedru.
- bisectoare - dreaptă dusă din vârful unui unghi, care îl divide în două unghiuri congruente; vezi și plan bisector.
- bisectoarei. teorema ~ - într-un triunghi, o bisectoare determină pe latura opusă segmente proporționale cu laturile triunghiului.
- bisfenocingulum - poliedru Johnson cu 24 de fețe.
- bisfenoid - tip de tetraedru cu fețele triunghiuri isoscele congruente.
- bisimetric - care prezintă două plane de simetrie.
- bitangentă - dreaptă tangentă la curbe sau figuri geometrice în două puncte diferite.
- bitrunchi - poliedru ale cărui vârfuri sa află în trei plane paralele.
- bitrunchiere - trunchiere a unui politop dincolo de rectificare.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
C
- cadran - fiecare dintre unghiurile drepte formate de două drepte perpendiculare.
- cadrilater - vezi patrulater.
- calcul grafic - calcul numeric efectuat cu ajutorul construcțiilor geometrice.
- caleidociclu = poliedru flexibil format din tetraedre conectate într-o structură în formă de inel.
- calotă sferică - porțiune din sferă situată de o parte a unui plan care taie sfera.
- cantelare - operație care teșește laturile și vârfurile unui politop regulat.
- cardioidă - curbă în formă de inimă, descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește, fără alunecare, pe un cerc fix din același plan; este o epicicloidă particulară, un caz particular al melcului lui Pascal.
- catetă - fiecare din laturile unghiului drept ale unui triunghi dreptunghic.
- Cauchy, teorema lui ~ - teoremă care afirmă că politopurile convexe în trei dimensiuni cu fețe corespondente congruente trebuie să fie congruente unul cu celălalt.
- cavalier - vezi: perspectivă cavalieră, plan cavalier.
- celulă - 3-față a unui politop 4-dimensional sau a unei teselări 3-dimensionale, sau din dimensiuni superioare.
- centimetru - măsură subdivizionară de lungime, care reprezintă a suta parte dintr-un metru.
- centru:
- punct care are numite proprietăți importante în raport cu o figură geometrică; exemple: centrul unui cerc,
centrul de greutate al unui triunghi; vezi și mijloc;
- punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeași distanță.
- centru de simetrie - punct în raport cu care punctele unei figuri geometrice se asociază în perechi simetrice.
- cerc - locul geometric al punctelor dintr-un plan egal depărtate de un punct fix din acel plan, numit centrul cercului.
- ceviană - dreaptă din planul unui triunghi care trece printr-un vârf al acestuia.
- chiralitate - proprietatea unei figuri geometrice care nu poate fi suprapusă peste imaginea sa în oglindă numai prin rotații și translații.
- cicloidă - curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc mobil care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă situată în planul cercului.
- ciclometrie - tehnica măsurării unui cerc.
- ciclometru - instrument pentru măsurarea cercurilor.
- cilindru:
- suprafață descrisă de o dreaptă (numită generatoare) care se deplasează paralel cu ea însăși, sprijinindu-se pe o curbă (numită directoare);
- corp geometric mărginit de o suprafață cilindrică cu o curbă directoare închisă și de două plane paralele.
- cilindru circular - cilindru cu bazele în cercuri.
- circumferențiar - tip de compas pentru trasarea cercurilor.
- circumferință - linie împrejmuitoare a unui figuri geometrice, a unui loc de formă (relativ) rotundă (în special cerc); lungime a conturului acelei figuri.
- circumscriere - construcție a unei o figuri geometrice circumscrise; trasare a unui cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon.
- circumscris -(despre figuri geometrice) mărginit, delimitat de o altă figură geometrică; (despre poligoane) cu toate laturile tangente la un cerc dat.
- cisoidă - curbă de gradul al treilea (cubică), loc geometric al punctelor
M
{\displaystyle M}
de pe o secantă variabilă care trece printr-un punct fix
O
{\displaystyle O}
din planul a două curbe
b
1
,
b
2
{\displaystyle b_{1},b_{2}}
pe care le intersectează în punctele
N
{\displaystyle N}
, respectiv
P
{\displaystyle P}
, astfel încât
O
M
¯
=
N
P
¯
.
{\displaystyle {\overline {OM}}={\overline {NP}}.}
- cisoida lui Diocle - cisoidă particulară care se obține unind punctele
M
{\displaystyle M}
situate pe o secantă variabilă la un cerc care trece printr-un punct fix
O
{\displaystyle O}
de pe acest cerc și care intersectează cercul într-un alt punct
N
{\displaystyle N}
, iar tangenta dusă în punctul
A
{\displaystyle A}
diametral opus lui
O
{\displaystyle O}
o intersectează în punctul
P
{\displaystyle P}
, astfel încât
O
M
¯
=
N
P
¯
.
{\displaystyle {\overline {OM}}={\overline {NP}}.}
- clotoidă - curbă plană a cărei curbură într-un punct e proporțională cu lungimea arcului care are originea într-un punct fix al curbei și extremitatea în punctul considerat.
- coardă - segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe.
- codimensiune (într-un spațiu vectorial E, a unui subspațiu al său F) - concept din geometria algebrică definit prin:
codim
E
(
F
)
=
dim
(
E
/
F
)
{\displaystyle \operatorname {codim} _{E}(F)=\dim(E/F)}
- coeficient unghiular (al unei drepte) - tangenta trigonometrică a unghiului u
(
u
<
180
o
)
{\displaystyle (u<180^{o})}
cu care trebuie rotită axa Ox, în sens direct, pentru a o suprapune peste o paralelă la dreapta dată (sinonim: pantă).
- coliniar - (despre puncte) situate pe aceeași dreaptă.
- colorare arhimedică - colorare a unei figuri a vârfului repetată într-un aranjament periodic.
- colorare uniformă - proprietate a unei figuri uniforme (pavare uniformă sau poliedru uniform) care este colorată pentru a fi figură izogonală (tranzitivă pe vârfuri).
- comensurabilitate - proprietatea a două lungimi de segment de a avea raportul un număr rațional; de exemplu, latura și diagonala unui pătrat sunt incomensurabile.
- compas - instrument folosit la trasarea de cercuri sau de arce de cerc.
- complementar - unghiul sau arcul care, împreună cu un unghi sau cu un arc dat, formează un unghi sau un arc de
90
∘
.
{\displaystyle 90^{\circ }.}
- compunere - (a doi vectori) operație de determinare a rezultantei a mai mulți vectori cu ajutorul regulii paralelogramului sau a poligonului.
- compus de cinci cuboctaedre - compus poliedric regulat format din cinci cuboctaedre.
- compus de cinci cubohemioctaedre - compus poliedric uniform format din cinci cubohemioctaedre.
- compus de cinci cuburi - compus poliedric regulat format din cinci cuburi.
- compus poliedric regulat - compus poliedric la care grupul de simetrie al compusului acționează tranzitiv pe vârfurile și fețele compusului.
- compus poliedric uniform - compus poliedric la care grupul de simetrie al compusului acționează tranzitiv pe vârfurile compusului.
- compus politopic - figură geometrică formată din două sau mai multe politopuri.
- compusul Bakos - v. compus de patru cuburi.
- con:
- suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior;
- corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan.
- con circular drept - con circular a cărui înălțime trece prin centrul cercului de bază.
- concavitate - proprietate a unei figuri gometrice de a nu fi convexă (adică există segmente dintre două puncte ale figurii care nu se află în întregime în interiorul figurii).
- concentrice - despre două sau mai multe figuri geometrice, care au același centru.
- conciclice - (despre puncte) care sunt situate pe un cerc.
- concoidă - curbă obținută dintr-o curbă plană
r
{\displaystyle r}
, luând pe fiecare dreaptă
d
{\displaystyle d}
, care trece printr-un punct fix
O
{\displaystyle O}
, un segment dat
l
{\displaystyle l}
, cu mijlocul la intersecția lui
d
{\displaystyle d}
cu
r
{\displaystyle r}
; când curba
r
{\displaystyle r}
este o dreaptă, se obține concoida lui Nicomede.
- concurență - relația dintre două sau mai multe drepte sau plane care au un punct sau o dreaptă comună.
- congruență - relația dintre două figuri geometrice care se pot transforma dintr-una în cealaltă printr-o izometrie.
- conică - curbă obținută ca secțiune plană a unui con circular; este reprezentată printr-o ecuație de gradul al doilea și poate fi: elipsă, parabolă, hiperbolă.
- conjectura de împachetare a lui Ulam - conjectură despre cea mai mare densitate de împachetare a corpurilor solide identice în spațiul euclidian tridimensional.
- conoid - suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan (plan director) și se sprijină pe o dreaptă fixă (dreaptă directoare) și pe o curbă fixă (curbă directoare).
- conoid circular drept - conoid la care dreapta directoare este axa Oz, planul director este planul xOy, iar curba directoare este cercul:
{
x
2
+
z
2
−
r
2
=
0
y
=
a
{\displaystyle {\begin{cases}x^{2}+z^{2}-r^{2}=0\\y=a\end{cases}}}
(sinonim: conoidul lui Wallis, pană conică).
- conoid drept - conoid la care dreapta directoare este perpendiculară pe planul director.
- conoidul lui Wallis - vezi conoid circular drept.
- construcția Wythoff - metodă de construire a unui poliedru uniform sau a unei pavări plane prin oglindiri.
- construcție cu rigla și compasul - operația de construire a unei figuri geometrice numai cu rigla și compasul
- contraparalelogram - vezi antiparalelogram.
- contur - linie închisă care mărginește un domeniu plan sau situat pe o suprafață.
- contur aparent:
- linia de contact a unui corp cu conul ale cărui generatoare sunt tangente la suprafața corpului și al cărui vârf este considerat în același punct cu ochiul observatorului;
- linia de contact a unui corp cu cilindrul circumscris ale cărui generatoare sunt paralele cu o direcție dată.
- convexitate - proprietate a unei figuri gometrice prin care orice segment dintre două puncte ale figurii se află în întregime în interiorul figurii.
- coordonate - numere care caracterizează poziția unui punct în spațiu față de un sistem de referință ales.
- coordonate raportate la un
sistem de referință format dintr-un număr de drepte concurente egal cu numărul
dimensiunilor spațiului respectiv;
-
numerele reale care exprimă mărimea coordonatelor unui punct.
- (în plan) coordonatele curbilinii formate din distanța
r
{\displaystyle r}
(raza vectoare) de la un punct fix
O
{\displaystyle O}
(originea) până la punctul considerat și unghiul
ϑ
{\displaystyle \vartheta }
(unghi polar), pe care îl face dreapta care unește aceste două puncte, cu o dreaptă fixă
O
x
,
{\displaystyle Ox,}
aleasă convențional și care trece prin origine, măsurat în sensul de la dreapta fixă la raza vectoare;
- (în spațiu) coordonate curbilinii formate din raza vectoare
r
{\displaystyle r}
,
longitudinea
ϑ
{\displaystyle \vartheta }
față de un plan
x
O
z
{\displaystyle xOz}
, luat ca plan
meridian, și
latitudinea
φ
{\displaystyle \varphi }
(sau
complementul ei, colatitudinea) față de planul
x
O
y
{\displaystyle xOy}
, luat ca
ecuator.
- coordonate sferice - sistem de coordonate format din: distanța radială dintre un punct și o origine fixată, unghiul zenit față de axa pozitivă
z
{\displaystyle z}
și unghiul azimut față de axa pozitivă
x
.
{\displaystyle x.}
- coplanare - (despre figuri geometrice) care sunt situate în același plan.
- coroană circulară - suprafață cuprinsă între două circumferințe concentrice.
- corp convex - figură geometrică în spațiul tridimensional, având proprietatea ca o dată cu două puncte ale sale să conțină întregul segment care unește aceste puncte.
- corp geometric - denumire uzuală pentru corpurile din geometrie, ca: piramida, conul, cubul, sfera etc.
- cosecantă - funcție trigonometrică periodică, reciproca funcției sinus.
- cosinus - funcție trigonometrică egală cu segmentul
O
M
′
{\displaystyle OM'}
, proiecția pe un diametru
A
A
′
{\displaystyle AA'}
al cercului trigonometric, ales ca diametru-origine a arcelor, a razei de cerc
O
M
{\displaystyle OM}
corespunzătoare extremității
M
{\displaystyle M}
a arcului de cerc subîntins de unghiul
x
.
{\displaystyle x.}
- cosinus director - cosinusul unghiului dintre un vector și o axă de coordonate.
- cosinusului, teorma ~ - cosinusul unui unghi al unui triunghi este egal cu raportul dintre diferența sumei pătratelor laturilor alăturate cu pătratul laturii opuse unghiului și dublul produsului laturilor alăturate.
- a treia coordonata carteziană;
- înălțimea unui punct față de o suprafață de referință.
- cub - corp geometric cu șase fețe pătrate egale, cu 12 muchii egale și cu 8 unghiuri triedrice dreptunghice.
- cub Hilbert - hipercub infinit dimensional cu topologie compactă.
- cub snub - poliedru arhimedic cu 38 de fețe.
- cub trunchiat - poliedru arhimedic cu 14 fețe.
- cub trunchiat augmentat - poliedru Johnson obținut dintr-un cub trunchiat prin adăugarea unei cupole pătrate pe una din fețele sale octogonale.
- cub trunchiat biaugmentat - poliedru Johnson obținut dintr-un cub trunchiat prin adăugarea a două cupole pătrate pe două din fețele sale octogonale opuse.
- cub unitar - cub cu lungimea laturii egală cu 1 unitate.
- cub unitate - cub unitar cu un vârf în origine și celelalte în primul octant.
- cubică - curbă plană sau în spațiu pe care orice dreaptă din plan, respectiv orice plan din spațiu o intersectează în trei puncte; punctele pot fi distincte, confundate sau aruncate la infinit.
- cuboctaedru - poliedru arhimedic cu 14 fețe.
- cuboid - hexaedru convex cu topologia cubului.
- cupolă - poliedru format din două poligoane, unul cu de două ori mai multe laturi decât celălalt, unite printr-o bandă alternantă de triunghiuri isoscele și dreptunghiuri.
- cupolă alungită - poliedru format prin lipirea unei cupole cu o prismă la bazele lor congruente.
- cupolă giroalungită - poliedru format prin lipirea unei cupole cu o antiprismă la bazele lor congruente.
- cupolă triunghiulară - cupolă cu baza mică un triunghi. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- cupolă triunghiulară alungită - poliedru Johnson format dintr-o cupolă triunghiulară la care s-a atașat la baza mare o prismă hexagonală.
- cupolă triunghiulară giroalungită - poliedru Johnson format dintr-o cupolă triunghiulară la care s-a atașat la baza mare o antiprismă hexagonală.
- cupolă pătrată - cupolă cu baza mică un pătrat. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- cupolă pătrată alungită - poliedru Johnson format dintr-o cupolă pătrată la care s-a atașat la baza mare o prismă octogonală.
- cupolă pătrată giroalungită - poliedru Johnson format dintr-o cupolă pătrată la care s-a atașat la baza mare o antiprismă octogonală.
- cupolă pentagonală - cupolă cu baza mică un pentagon. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- cupolă pentagonală alungită - poliedru Johnson format dintr-o cupolă pentagonală la care s-a atașat la baza mare o prismă decagonală.
- cupolă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format dintr-o cupolă pentagonală la care s-a atașat la baza mare o antiprismă decagonală.
- cupolărotondă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format dintr-o poliedru format prin inserarea unei antiprisme decagonale între cele două jumătăți ale unei ortocupolerotonde pentagonale sau a unei girocupolerotonde pentagonale.
- curbă - figură geometrică cu o singură dimensiune.
- curbă algebrică - curbă ale cărei puncte au coordonate carteziene care verifică o ecuație algebrică.
- curbă convexă - (în plan) curbă care mărginește un domeniu convex.
- curbă de nivel - mulțime în care o funcție ia o anumită valoare constantă.
- curbă directoare - curbă pe care alunecă dreapta directoare care generează o suprafață cilindrică sau conică.
- curbă plană - curbă aflată într-un plan.
- curbă strâmbă - curbă în spațiu, care nu este situată complet într-un plan.
- curbură - mărime inversă razei de curbură într-un punct al unei curbe.
- curbură constantă - noțiune din geometria diferențială, caracterizând geometria locală a unei varietăți printr-un singur număr, constant.
- curbură geodezică - mărime care indică cât de departe este o curbă de a fi o geodezică.
- cvadratură - operația de construire numai cu rigla și compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu cea a unei figuri geometrice date.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
D
- decaedru - poliedru cu zece fețe.
- decagon - poligon cu zece laturi.
- decagramă - poligon stelat regulat cu zece laturi.
- decomino - poliomino format din 10 pătrate egale conectate latură la latură.
- deficit unghiular - diferența care trebuie adăugată unor unghiuri, într-un plan din spațiul euclidian, pentru a se ajunge la valoarea așteptată de 360° sau 180°.
- degenerare - caz limită în care o figură geometrică devine o figură din altă clasă.
- deltaedru - poliedru la care toate fețele sunt triunghiuri echilaterale.
- densitate - numărul de înfășurări ale frontierei unui politop în jurul centrului său.
- densitate de împachetare - fracțiunea spațiului umplut într-o împachetare.
- deplasare - automorfism izometric al unui spațiu metric.
- diagramă de stelare - diagramă bidimensională în planul unei fețe a unui poliedru, arătând dreptele unde celelalte plane ale fețelor se intersectează cu aceasta.
- digon - poligon cu două laturi.
- direcție - vezi orientare.
- disfenoid - vezi bisfenoid.
- distanță Cebîșev - metrică definită într-un spațiu vectorial unde distanța dintre doi vectori este valoarea cea mai mare dintre diferențele dintre ei de-a lungul oricărei coordonate.
- distanța de la un punct la o dreaptă - lungimea segmentului dintre un punct și piciorul perpendicularei dusă prin punct la dreaptă.
- distanța de la un punct la un plan - lungimea segmentului dintre un punct și piciorul perpendicularei dusă prin punct la plan.
- distanță euclidiană - distanța dintre două puncte (într-un spațiu euclidian n-dimensional) date prin coordonatele carteziene
(
x
1
,
x
2
,
⋯
x
n
)
,
(
y
1
,
y
2
,
⋯
y
n
)
{\displaystyle (x_{1},x_{2},\cdots x_{n}),(y_{1},y_{2},\cdots y_{n})}
și având formula
d
=
(
x
1
−
y
1
)
2
+
(
x
2
−
y
2
)
2
+
⋯
+
(
x
n
−
y
n
)
2
{\displaystyle d={\sqrt {(x_{1}-y_{1})^{2}+(x_{2}-y_{2})^{2}+\cdots +(x_{n}-y_{n})^{2}}}}
.
- distanță Manhattan - metrică diferită de distanța euclidiană, egală cu suma diferențelor absolute ale coordonatelor carteziene ale celor două puncte.
- distanță Minkowski - distanța dintre două puncte (într-un spațiu euclidian n-dimensional) date prin coordonatele carteziene
(
x
1
,
x
2
,
⋯
x
n
)
,
(
y
1
,
y
2
,
⋯
y
n
)
{\displaystyle (x_{1},x_{2},\cdots x_{n}),(y_{1},y_{2},\cdots y_{n})}
și având formula
d
=
(
|
x
1
−
y
1
|
p
+
|
x
2
−
y
2
|
p
+
⋯
+
|
x
n
−
y
n
|
p
)
1
p
{\displaystyle d=\left(|x_{1}-y_{1}|^{p}+|x_{2}-y_{2}|^{p}+\cdots +|x_{n}-y_{n}|^{p}\right)^{\frac {1}{p}}}
.
- distanță unghiulară - unghiul format de două puncte ale unui cerc, vârful unghiului fiind centrul cercului.
- divizare cu balamale - divizare a unei figuri geometrice în care piesele sunt conectate prin puncte de articulare.
- diviziune armonică - ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport; vezi și raport anarmonic.
- dodecadodecaedru - poliedru uniform neconvex cu 24 de fețe.
- drepte concurente - drepte care se intersectează.
- drepte izogonale - drepte care trec prin vârful unui triunghi și formează unghiuri congruente cu bisectoarea acestuia.
- drepte izotopice - drepte duse printr-un vârf al unui triunghi, care determină pe latura opusă puncte echidistante față de mijlocul acestuia.
- drepte necoplanare - drepte care nu se află în același plan.
- dreptunghi - patrulater cu toate unghiurile drepte.
- dublarea cubului - problemă celebră din Antichitate, care constă în a construi, doar cu rigla și compasul, latura unui cub având volumul dublu față de cel al cubului dat.
- dublu raport - vezi raport anarmonic.
- duocilindru - politop rezultat din produsul cartezian a două discuri.
- duopiramidă - politop dual al unei duoprisme construit pe baza a două politopuri ortogonale.
- duoprismă - politop rezultat din produsul cartezian a două politopuri, fiecare cu două dimensiuni sau mai mult.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
E
- echidistante - (despre puncte, drepte, plane etc.) care se află la distanțe egale față de un punct, de o dreaptă, de un plan sau care sunt egal distanțate între ele.
- echipolență - proprietate a segmentelor paralele de a avea aceeași lungime și același sens.
- ecuație Whewell - ecuație care descrie abaterea unei curbe de la direcția inițială în funcție de arc.
- elice - curbă strâmbă cu raportul dintre curbură și torsiune constant.
- elicoid - suprafață generată de o dreaptă care se sprijină pe o elice și pe axa ei.
- elipsă - (figură geometrică ale cărei puncte reprezintă) locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
- endecaedru - poliedru cu 11 fețe.
- endecagramă - poligon stelat cu 11 vârfuri și laturi.
- eneacontaedru - poliedru cu 90 de fețe.
- eneadecaedru - poliedru cu 19 fețe.
- eneaedru - poliedru cu 9 fețe.
- eneagon - poligon cu 9 vârfuri și laturi.
- eneagramă - poligon stelat cu 9 vârfuri și laturi.
- eoloclin - referitor la calitatea a două drepte de a fi necoplanare.
- evolută - locul geometric al centrelor de curbură ale unei curbe.
- evolventă - locul geometric al unui punct situat pe o dreaptă care „se desfășoară” de pe o curbă.
- exterior - complementul închiderii unei figuri geometrice.
- expandare - operație asupra politopurilor, în care fațetele sunt separate și deplasate radial, iar noi fațete sunt formate între elementele separate.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
F
- fagure - umplere compactă a spațiului cu politopuri.
- familie de curbe (sau de suprafețe) - mulțime de curbe (sau de suprafețe) care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
- fascicul - mulțime de drepte sau de plane care trec prin același punct, respectiv prin aceeași dreaptă.
- față - fiecare dintre suprafețele poligonale care limitează un poliedru sau fiecare dintre planele care formează un diedru sau triedru.
- fațetare - procedeu de creare a unui poligon, poliedru sau politop nou prin îndepărtarea unor părți din el fără a crea vreun vârf nou.
- fațetă - componentă a unei structuri geometrice, având, în general, o dimensiune mai puțin decât structura în sine.
- figura lui Skilling - vezi marele dirombidodecaedru disnub.
- figură geometrică - termen generic pentru orice obiect geometric.
- figură izoedrică - figură geometrică tranzitivă pe fețe.
- figură izogonală - figură geometrică tranzitivă pe vârfuri.
- figură izotoxală - figură geometrică tranzitivă pe laturi.
- figură plană - figură geometrică care poate fi așezată cu toate punctele în același plan.
- flexagon - figură plană din hârtie care poate fi flexată (închisă și deschisă) astfel încât să arate fețe diferite.
- focar - punct al conicelor cu anumite proprietăți, de exemplu distanțele până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
- formă - aspect al unei figuri geometrice.
- fractal - formă geometrică cu detalii asemenea la orice scară.
- frontieră - mulțimea punctelor unei figuri geometrice care pot fi atinse atât din interiorul, cât și din exteriorul său.
- fus sferic - partea din suprafața unei sfere cuprinsă între două semicercuri care au același diametru.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
G
- gen - numărul de „găuri” (sau „toarte”) ale unei suprafețe.
- generatoare - curbă prin deplasarea căreia, după o anumită lege, se generează o suprafață.
- geodezică - drumul cel mai scurt (sau cel mai lung) dintre două puncte.
- geodezică închisă - geodezică care se întoarce la punctul său de pornire având aceeași direcție a tangentei.
- girobicupolă - bicupolă cu fețele pătrate atașate de fețele triunghiulare.
- girobifastigium - poliedru Johnson format prin unirea a două piramide triunghiulare pe una din fețele lor pătrate.
- girobirotondă pentagonală - v. icosidodecaedru.
- girocupolărotondă pentagonală - poliedru format dintr-o cupolă pentagonală și o rotondă pentagonală unite la bazele lor mari, unde triunghiurile sunt adiacente. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
H
- hexagon - poligon cu șase laturi; dacă laturile și respectiv unghiurile au aceeași măsură, hexagonul se numește regulat.
- hexagramă - poligon regulat stelat cu șase vârfuri; mai exact, compus de două triunghiuri echilaterale.
- hexomino - poliomino format din 6 pătrate egale conectate latură la latură.
- hialograf - instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente, cu ajutorul căruia se poate desena mecanic perspectiva.
- hiperbolă - curbă plană (conică) ale cărei puncte au proprietatea că diferența distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constată.
- hiperciclu - curbă în planul hiperbolic ale cărei puncte sunt la aceeași distanță ortogonală de axa sa.
- hipercub - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al pătratului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv al cubului din spațiul tridimensional (n = 3).
- hiperplan - subspațiu a cărei dimensiune este cu unu mai mică decât cea a spațiului ambiant.
- hipersferă - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al cercului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv a sferei din spațiul tridimensional (n = 3).
- hipersuprafață - varietate de dimensiune n–1, care este încorporată într-un spațiu euclidian, afin sau proiectiv de dimensiune n; este o generalizare a conceptelor de hiperplan, curbă plană și suprafață.
- hosoedru - poliedru în geometria sferică cu două vârfuri și orice număr de fețe.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
I
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Î
- împachetarea cercurilor - studiul aranjamentului cercurilor pe o suprafață dată astfel încât să nu existe suprapuneri și toate cercurile să fie în contact cu vecinii.
- înălțime:
-
perpendiculara dusă dintr-un vârf al unui
poligon sau
poliedru pe o latură sau pe o față a acestuia;
- lungimea înălțimii.
- înălțimii, teorema ~ - într-un triunghi dreptunghic, înălțimea este media geometrică a proiecțiilor catetelor pe ipotenuză; altă denumire: teorema mediei geometrice.
- înclinație - unghiul diedru pe care îl face un plan oarecare sau o dreaptă față de un plan sau dreaptă de referință.
- înscris - (despre figuri geometrice) care este conținută în interiorul altei figuri geometrice și are cu acesta un număr de puncte comune (exemplu: cercul înscris într-un triunghi).
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
J
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
K
- Kleetop poliedru obținut prin înlocuirea fiecărei fațete cu o piramidă relativ plată.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
L
- largul 120-celule - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule dodecaedrice.
- largul 120-celule stelat - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule mici dodecaedre stelate.
- largul 600-celule - politop Schläfli–Hess cu 600 de celule tetraedrice.
- latură - fiecare dintre segmentele de dreaptă care alcătuiesc un poligon.
- lămâie - formă geometrică tridimensională generată de un arc de cerc care execută o mișcare de revoluție în jurul unei axe ce trece prin capetele sale.
- lentilă - zonă convexă delimitată de două arce de cerc.
- linie mijlocie - segmentul determinat de mijloacele a două laturi dintr-un triunghi, trapez sau paralelogram.
- lunulă - zonă concav-convexă delimitată de două arce de cerc.
- lunula lui Hipocrate - lunulă la care diametrul cercului mic subîntinde un unghi drept în cercul mare.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
M
- marele icosaedru - poliedru Kepler–Poinsot obținut prin stelarea fețelor simplectice ale unui n-politop regulat.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
N
- dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact;
- dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
O
- oblic - (despre o prismă, un con) care are axa înclinată față de planul bazei.
- oblică - dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan.
- octadecaedru - poliedru cu 18 fețe.
- octaedru - poliedru cu opt fețe.
- octagramă - poligon stelat regulat cu opt laturi.
- octahemioctaedru - poliedru uniform neconvex cu 12 fețe.
- octant - a opta parte dintr-un cerc.
- octant - una dintre cele opt părți ale spațiului tridimensional în urma divizării cu trei plane reciproc perpendiculare.
- octaplex - v. 24-celule.
- octogon - poligon cu opt vârfuri și laturi.
- octogon netezit - regiune din plan pentru care există conjectura că are cea mai mică densitate de împachetare maximă dintre toate formele convexe cu simetrie față de centru.
- octomino - poliomino format din 8 pătrate egale conectate latură la latură.
- omnitrunchiere - operație complexă asupra politopurilor, în funcție de numărul lor de dimensiuni.
- omografie între punctele a două drepte - omografie care realizează o corespondență între un punct
M
{\displaystyle M}
, de abscisă
x
{\displaystyle x}
, de pe o dreaptă
d
{\displaystyle d}
și punctul
M
′
{\displaystyle M'}
de abscisă
x
′
{\displaystyle x'}
, de pe o dreaptă
d
′
{\displaystyle d'}
deci între care există o relație de tip
x
′
=
a
x
+
b
c
x
+
d
{\displaystyle x'={\frac {ax+b}{cx+d}}}
, cu
|
a
b
c
d
|
≠
0.
{\displaystyle {\begin{vmatrix}a&b\\c&d\end{vmatrix}}\neq 0.}
.
- omografie între razele a două fascicule de drepte - omografie care realizează o corespondență între o dreaptă de pantă
x
{\displaystyle x}
dintr-un fascicul și dreapta de pantă
x
′
{\displaystyle x'}
din alt fascicul.
- operație de simetrie - operație după efectuarea căreia un obiect (sau figură geometrică) arată la fel.
- ordin de simetrie - numărul de poziții (sau vederi) diferite ale unei figuri geometrice care nu pot fi deosebite între ele, fiind echivalente.
- ordonata la origine - punct în care graficul unei funcții intersectează ordonata (axa y a sistemului de coordonate).
- oriciclu - curbă în spațiul hiperbolic la care normalele converg asimptotic.
- orientare - noțiune care descrie situarea unei figuri geometrice (dreaptă, plan) în raport cu o poziție de referință, referindu-se la o rotație (eventual și o translație) necesară ca acea figură să fie plasată în acea poziție; alte denumiri: poziție unghiulară, direcție.
- origine - punct de reper pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte; vezi și pol.
- orisferă - hipersuprafață în spațiul hiperbolic n-dimensional.
- ortobicupolă - bicupolă cu fețele similare adiacente.
- ortobirotondă pentagonală - poliedru format din două cupole pentagonale unite la bazele lor mari, astfel încât fețele triunghiulare să fie adiacente. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
- ortocentru - punct de intersecție al segmentelor care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru.
- ortocupolărotondă pentagonală - poliedru format dintr-o cupolă pentagonală și o rotondă pentagonală unite la bazele lor mari, unde pătratele sunt adiacente la triunghiuri. Dacă are fețe regulate este un poliedru Johnson.
- ortoplex - este corespondentul într-un spațiu n-dimensional al pătratului din spațiul bidimensional (n = 2), respectiv al octaedrului din spațiul tridimensional (n = 3).
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
P
- pană - poliedru cu cinci fețe, două triunghiulare și trei trapezoidale.
- pană conică - vezi conoid.
- pantă - vezi coeficient unghiular.
- parabolă - curbă plană obținută prin secționarea unui con circular cu un plan paralel cu o generatoare.
- parabolă cubică - curbă plană de ecuație
y
=
x
3
.
{\displaystyle y=x^{3}.}
- paraleloedru - poliedru care poate umple spațiul tridimensional cu copii ale sale translate.
- paralelogon - poligon având laturile în perechi paralele și care poate pava planul prin translație.
- patrulater - poligon cu patru laturi; sinonime: cadrilater, tetragon.
- pavare - acoperire a unei suprafețe cu dale repetitive cu o singură sau de mai multe forme, fără suprapuneri sau goluri.
- pătrat - poligon regulat cu 4 laturi.
- pătrat unitar - pătrat cu lungimea laturii egală cu 1.
- pătrat unitate - pătrat unitar cu un vârf în origine și celelalte în primul cadran.
- pentadecaedru - poliedru cu 15 fețe.
- pentaedru - poliedru cu cinci fețe.
- pentagon - poligon cu cinci vârfuri și laturi.
- pentagramă - poligon stelat regulat cu cinci laturi.
- pentatop - v. 5-celule.
- pentomino - poliomino format din 5 pătrate egale conectate latură la latură.
- permutoedru - politop la care coordonatele vârfurilor sunt permutările vectorului (1, 2, … , 𝑛).
- perspectivă cavalieră - proiecție oblică a obiectelor reprezentate pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr- un punct situat la infinit.
- picior (al unei perpendiculare) - intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular.
- piramidă - poliedru cu baza poligonală și fețele laterale triunghiulare, care se unesc într-un vârf comun, apexul.
- plan - suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
- plan axonometric - vezi axonometrie.
- plan bisector - plan care împarte un unghi diedru în două unghiuri diedre de aceeași măsură; vezi și bisectoare.
- plan cavalier - plan stabilit după perspectiva cavalieră.
- plan de alunecare - operație de simetrie care descrie modul în care o reflexie într-un plan, urmată de o translație paralelă cu acel plan, poate lăsa o structură cristalină neschimbată.
- plan de proiecție - plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare.
- fiecare dintre cele două puncte în care o axă intersectează o sferă;
- originea unui sistem de coordonate polare.
- poliedrul lui Steffen - poliedru flexibil cu 14 fețe triunghiulare.
- poliformă - formă bidimensională construită prin unirea latură la latură de poligoane de bază identice.
- poligon - figură geometrică bidimensională (suprafață) mărginită de mai multe segmente, numite laturi și care formează o linie frântă închisă.
- polihex - poliformă cu forma de bază un hexagon regulat.
- poliomino - poliformă cu forma de bază un pătrat.
- politop - figură geometrică, în principiu din orice dimensiune. Totuși, deoarece figurile din dimensiunile 0–3 au denumiri separate, termenul se folosește pentru dimensiuni mai mari ca 3.
- poziția generală - poziție a unor puncte care nu satisfac condiții suplimentare față de cele necesare.
- poziție unghiulară - vezi orientare.
- prima stelare a dodecaedrului rombic - stelare a dodecaedrului rombic cu același aspect vizual ca și poliedrul lui Escher.
- prismatoid - poliedru cu toate vârfurile situate în două plane paralele.
- prismă - poliedru care are două fețe (numite baze) congruente și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram.
- prismă apeirogonală - prismă cu un număr infinit de fețe laterale.
- prismă decagonală - prismă cu zece fețe laterale.
- prismă decagramică - prismă cu bazele decagramice.
- prismă dodecagonală - prismă cu douăsprezece fețe laterale.
- prismă endecagonală - prismă cu unsprezece fețe laterale.
- prismă eneagonală - prismă cu nouă fețe laterale.
- prismă heptagonală - prismă cu șapte fețe laterale.
- prismă heptagramică - prismă cu bazele heptagramice, {7/2}, respectiv {7/3}.
- prismă hexagonală - prismă cu șase fețe laterale.
- prismă hexagonală augmentată - poliedru format dintr-o prismă hexagonală căreia i s-a atașat o piramidă pătrată pe una din fețele sale laterale. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă hexagonală metabiaugmentată - poliedru format dintr-o prismă hexagonală căreia i s-au atașat două piramide pătrate pe două din fețele sale laterale care nu sunt opuse sau adiacente. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă hexagonală parabiaugmentată - poliedru format dintr-o prismă hexagonală căreia i s-au atașat două piramide pătrate pe două din fețele sale laterale opuse. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă hexagonală triaugmentată - poliedru format dintr-o prismă hexagonală căreia i s-au atașat trei piramide pătrate pe trei din fețele sale laterale care nu sunt adiacente. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă octagramică - prismă cu bazele octagramice.
- prismă octogonală - prismă cu opt fețe laterale.
- prismă patrulateră - prismă cu patru fețe laterale.
- prismă pentagonală - prismă cu cinci fețe laterale.
- prismă pentagonală augmentată - poliedru format dintr-o prismă pentagonală căreia i s-a atașat o piramidă pătrată pe una din fețele sale laterale. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă pentagonală biaugmentată - poliedru format dintr-o prismă pentagonală căreia i s-au atașat două piramide pătrate pe două din fețele sale laterale neadiacente. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă pentagramică - prismă cu bazele pentagramice.
- prismă triunghiulară - prismă cu trei fețe laterale.
- prismă triunghiulară augmentată - poliedru format dintr-o prismă triunghiulară căreia i s-a atașat o piramidă pătrată pe una din fețele sale laterale. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă triunghiulară biaugmentată - poliedru format dintr-o prismă triunghiulară căreia i s-au atașat două piramide pătrate pe două din fețele sale laterale. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismă triunghiulară triaugmentată - poliedru format dintr-o prismă triunghiulară căreia i s-au atașat trei piramide pătrate pe fețele sale laterale. Dacă are fețe regulate, este un poliedru Johnson.
- prismoid - prismatoid cu același număr de vârfuri în cele două plane paralele și fețele laterale paralelograme sau trapeze.
- probleme de împachetare - clasă de probleme matematice de optimizare la împachetarea obiectelor în containere.
- proiecție - operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri geometrice etc. pe o dreaptă, pe un plan; corp, figură obținută prin această operație.
- proiecție axonometrică - proiecție oblică cu scalări impuse de unghiurile axelor obiectului.
- proiecție cartografică - proiecție folosită la realizarea unei hărți. Poate fi azimutală (= stereografică), centrală (= conică, = în perspectivă), cilindrică, pseudocilindrică, Lambert sau convențională.
- proiecție centrală (= proiecție conică = proiecție în perspectivă) - proiecție în care toate liniile de proiecție formează un fascicul cu vârful în centrul de proiecție.
- proiecție gnomonică - proiecție centrală în care centrul de proiecție este situat în centrul unei sfere care este proiectată pe un plan tangent la sferă.
- proiecție izometrică - proiecție axonometrică cu cele trei axe de coordonate situate la 120° una față de alta.
- proiecție oblică - proiecție paralelă, în care liniile de proiecție nu sunt ortogonale pe planul de proiecție.
- proiecție ortogonală - proiecție paralelă, în care liniile de proiecție sunt ortogonale pe planul de proiecție.
- proiecție paralelă (= proiecție cilindrică = proiecție ortografică) - proiecție în care toate liniile de proiecție sunt paralele între ele.
- proiecție stereografică - proiecție centrală în care centrul de proiecție este situat pe o sferă care este proiectată pe un plan de obicei perpendicular pe axa definită de centrul de proiecție și centrul sferei.
- pseudosferă - suprafață cu curbură gaussiană negativă constantă.
- punct - figură geometrică adimensională.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
R
- racordare - construire a unei curbe de un anumit tip, astfel încât, în punctul în care întâlnește o altă curbă dată, acestea să aibă o tangentă comună.
- radian - unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu unghiul care, având vârful în centrul unui cerc, subîntinde un arc a cărui lungime este egală cu raza cercului.
- raport anarmonic - (a patru puncte coliniare
A
,
B
,
C
,
D
{\displaystyle A,B,C,D}
) numărul
(
A
,
B
,
C
,
D
)
=
A
C
¯
B
C
¯
:
A
D
¯
B
D
¯
;
{\displaystyle (A,B,C,D)={\frac {\overline {AC}}{\overline {BC}}}:{\frac {\overline {AD}}{\overline {BD}}};\;}
noțiunea este importantă geometria proiectivă (sinonime: biraport, dublu raport).
- rază - segment de dreaptă care unește un punct al circumferinței unui cerc sau al suprafeței unei sfere cu centrul acestora.
- rază de curbură - (într-un punct al unei curbe) limita raportului dintre arcul de curbă cuprins între un punct
P
{\displaystyle P}
dat și un punct mobil al unei curbe și unghiul dintre tangentele la curbă în cele două puncte (vezi și curbură).
- rectificare a unei curbe - determinare a lungimii unui arc de curbă.
- rectificare a unei figuri - operație de trunchiere completă, prin care la un politop fețele sunt reduse la vârfuri, iar în locul vârfurilor apar fețe.
- reflexie - transformare geometrică ce asociază unei figuri geometrice imaginea acesteia în oglindă față de un punct, o dreaptă sau un plan fix.
- reflexie oblică - operație de simetrie în care reflexia nu este necesar să fie perpendiculară pe planul de reflexie.
- reflexie translată - operație de simetrie care combină o reflexie față de o axă cu o translație față de aceeași axă.
- rep-dală - dală care poate fi divizată recursiv în copii mai mici ale formei sale.
- retroprismă heptagramică - antiprismă cu bazele heptagrame {7/4}, orientate în opoziție.
- retroprismă octagramică - antiprismă cu bazele octagrame {8/5}, orientate în opoziție.
- retroprismă pentagramică - antiprismă cu bazele pentagrame {5/3}, orientate în opoziție.
- rețea - mulțime infinită de puncte din spațiul euclidian real, având proprietatea că adunarea sau scăderea coordonatelor a două puncte din rețea produc un alt punct al rețelei.
- revoluție:
- mișcare de
rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
- mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
- romb de aur - romb la care raportul lungimilor diagonalelor este egal cu secțiunea de aur.
- romboedru - poliedru cu șase fețe rombice.
- romboid - patrulater ale cărui diagonale perpendiculare se intersectează în mijlocul uneia dintre ele.
- rotație - deplasare în spațiu care conservă poziția a cel puțin unui punct (aflat pe axa de rotație).
- rotație improprie - combinație între o rotație în jurul unei axe și o inversiune față de un punct.
- rotație proprie - v. rotație (obișnuită).
- rotondă - poliedru format din două poligoane, baza având de două ori mai multe laturi ca celălalt, unite printr-o bandă alternantă de triunghiuri și pentagoane.
- runcinare - operație care taie un politop regulat (sau fagure) simultan de-a lungul fețelor, laturilor și vârfurilor.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
S
- secundă centezimală - a suta parte dintr-un minut centezimal.
- segment - porțiune dintr-o figură geometrică, limitată cel puțin într-o parte de marginile ei.
- set de dale care se autopavează - set de forme fiecare dintre forme putând fi pavată cu replici mai mici ale setului complet.
- setiset - v. set de dale care se autopavează.
- sextica lui Cayley - curbă algebrică divizoare a unui unghi, folosită în special ca trisectoare.
- similitudine - vezi asemănare.
- sfenocoroană - poliedru Johnson cu 14 fețe.
- sfenomegacoroană - poliedru Johnson cu 18 fețe.
- sferă - suprafață ale cărei puncte se află la aceeași distanță (rază) de un punct (centrul).
- sfericon - corp geometric cu două laturi semicirculare congruente, și patru vârfuri care formează un pătrat.
- sferindru - politop cvadridimensional rezultat din produsul cartezian dintre o bilă și un segment de dreaptă.
- simediană - dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei față de bisectoarea interioară dusă prin același vârf.
- simetrie - conservarea formei unei figuri geometrice în urma unei transformări.
- stelare - procesul de extindere al unui poligon bidimensional, al unui poliedru tridimensional sau, în general, al unui politop n-dimensional pentru a forma o nouă figură geometrică.
- stelarea finală a icosaedrului - cea mai completă stelare a icosaedrului dintre cele 59 de stelări posibile.
- stereometrie - ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide.
- suprafață - figură geometrică bidimensională, mărginită sau nu.
- suprafață conică - reuniune a tuturor dreptelor care trec printr-un punct fix și intersectează o curbă spațială fixă.
- suprafață curbilinie - suprafață a cărei curbă generatoare este o curbă.
- suprafață de revoluție - suprafață în spațiul euclidian creată prin rotația unei curbe (generatoarea) în jurul unei axe de rotație efectuând o rotație completă.
- suprafață de revoluție minimală - suprafață de revoluție cu curbura medie nulă.
- suprafață desfășurabilă - suprafață netedă având curbura gaussiană(d) nulă (care poate fi aplicată pe un plan fără a fi distorsionată).
- suprafață riglată - suprafață a cărei curbă generatoare este o dreaptă.
- suprafață tangentă desfășurabilă - suprafață desfășurabilă formată din tangentele la o curbă în spațiu.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
T
- tangentă (la o curbă într-un punct M) - limita secantei
M
M
′
{\displaystyle MM'}
, când
M
′
{\displaystyle M'}
tinde către
M
{\displaystyle M}
, unde
M
′
{\displaystyle M'}
este un punct al curbei. Pentru o curbă dată prin ecuațiile parametrice
x
=
x
(
t
)
,
y
=
y
(
t
)
,
z
=
z
(
t
)
,
{\displaystyle x=x(t),\;y=y(t),\;z=z(t),}
ecuațiile tangentei sunt:
X
−
x
x
′
=
Y
−
y
y
′
=
Z
−
z
z
′
{\displaystyle \;{\frac {X-x}{x'}}={\frac {Y-y}{y'}}={\frac {Z-z}{z'}}}
, unde
x
,
y
,
z
,
x
′
,
y
′
,
z
′
{\displaystyle x,y,z,x',y',z'}
sunt luate în punctul
M
.
{\displaystyle M.}
- tangentă (funcție trigonometrică):
- (pentru un unghi ascuțit al unui triunghi dreptunghic) raportul dintre cateta opusă și cea alăturată unghiului;
- (pentru un unghi orientat, cu vârful în originea unui reper cartezian, având latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) raportul dintre lungimile proiecțiilor, pe axa ordonatelor și pe axa absciselor, a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului;
- (pentru un argument numeric) funcție care atașează unui argument x valoarea tangentei unghiului orientat de x radiani.
- tangentă hiperbolică a unui număr real x -
tanh
x
=
sinh
x
cosh
x
{\displaystyle \tanh x={\frac {\sinh x}{\cosh x}}}
(vezi sinus hiperbolic și cosinus hiperbolic).
- teorema celor două urechi - teoremă care afirmă că orice poligon simplu cu mai mult de 3 laturi are cel puțin două urechi.
- teorema celor trei geodezice - teoremă care afirmă că orice varietate riemanniană cu topologia unei sfere are cel puțin trei geodezice închise.
- teorema coardelor concurente - teoremă despre relația celor patru segmente de dreaptă de pe două coarde concurente în interiorul unui cerc.
- teorema paralelogramului - teoremă care afirmă că suma pătratelor celor patru laturi ale unui paralelogram este egală cu suma pătratelor celor două diagonale.
- teorema secantelor concurente - teoremă despre relația celor patru segmente de dreaptă de pe două secante concurente în exteriorul unui cerc.
- teorema tangentei și a secantei - teoremă despre relația segmentelor de dreaptă de pe o tangentă și o secantă ale unui cerc.
- teragon - tip de apeirogon fractal.
- teselare - umplere a spațiului (inclusiv a planului bidimensional) cu forme care nu se suprapun și fără goluri între ele.
- teselare pe laturi - pavare cu poligoane ale căror reflexii față de laturile lor sunt dale identice.
- tetrahemihexacron - poliedru stelat la infinit, dual al tetrahemihexaedrului.
- tetrahemihexaedru - poliedru uniform neconvex cu 7 fețe.
- tetraplex - vezi 600-celule.
- tor - suprafață generată de rotația unui cerc în spațiul tridimensional în jurul unei axe din planul său, axă care nu taie cercul.
- toroid - suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba.
- torsiune - măsoară cât de strâns se curbează o curbă în spațiu în afara planului osculator.
- translație - transformare geometrică ce deplasează fiecare punct al unei figuri geometrice sau al unui spațiu cu aceeași distanță într-o direcție dată.
- transformare geometrică - bijecție a unei mulțimi cu proprietăți geometrice pe ea însăși.
- trapez - patrulater convex cu o sigură pereche de laturi opuse paralele.
- trapezoedru - poliedru convex cu fețe romboidale, dualul unei antiprisme.
- triacontaedru - poliedru cu 30 de fețe.
- triangulare - rețea de triunghiuri folosită la triangulație.
- triangulație - metodă de determinare a coordonatelor unui punct prin calcul, bazată pe măsurarea unor mărimi într-un triunghi.
- tridecaedru - poliedru cu 13 fețe.
- triomino - poliomino de ordinul 3.
- trisectoare - curbă algebrică plană care are proprietatea sa de a trisecta unghiurile.
- triunghi ascuțitunghic - triunghi cu toate unghiurile ascuțite.
- triunghi de aur - triunghi în care raportul lungimilor laturilor este egal cu secțiunea de aur.
- triunghi dreptunghic - triunghi cu un unghi drept.
- triunghi Möbius - triunghi sferic cu două laturi care corespund unor unghiuri la centru mai mari de 180°
- triunghi obtuzunghic - triunghi cu un unghi obtuz.
- triunghi Schwarz - triunghi sferic care poate fi folosit pentru a pava o sferă.
- triunghi sferic - figura de pe suprafața unei sfere formată din trei arce de cerc mare care se întretaie în trei puncte,
- tromino - v. triomino.
- trunchi de con - corp geometric obținut prin secționarea unui con cu un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.
- trunchi de piramidă - corp geometric obținut prin secționarea unei piramide cu un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și bază.
- trunchiere - operație care taie vârfurile unui politop, creând o nouă fațetă în locul fiecărui vârf.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
U
- unghi - figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din același punct.
- unghi ascuțit - unghi a cărui măsură este mai mică de 90°.
- unghi de paralelism - unghiul la vârful opus unghiului drept al unui triunghi hiperbolic dreptunghic având două laturi paralele.
- unghi drept - unghi cu laturile perpendiculare.
- unghi obtuz - unghi a cărui măsură este mai mare de 90°.
- unghi diedru - figură geometrică formată din două semiplane care sunt mărginite de o dreaptă comună.
- unghi înscris - unghi care are vârful pe un cerc, iar ca laturi două coarde ale cercului.
- unghi la centru - unghi al cărui vârf este în centrul unui cerc.
- unghi poliedru - figură geometrică formată de mai multe plane care trec prin același punct.
- unghi solid - porțiunea din spațiu mărginită de o suprafață conică.
- unghi tangențial - unghiul dintre tangenta într-un punct la o curbă dată și axa Ox.
- unghiuri adiacente - pereche de unghiuri care au în comun vârful și o latură (sunt situate de-o parte și de cealaltă a laturii comune).
- unghiuri alterne (interne sau externe) - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă.
- unghiuri complementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu un unghi drept.
- unghiuri interne - fiecare dintre cele două perechi de unghiuri situate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă și aflate de aceeași parte a secantei.
- unghiurile lui Euler - unghiurile
φ
,
ψ
,
ϑ
{\displaystyle \varphi ,\psi ,\vartheta }
care determină poziția unui sistem de coordonate carteziene ortogonale
O
x
′
y
′
z
′
{\displaystyle Ox'y'z'}
față de un alt sistem
O
x
y
z
{\displaystyle Oxyz}
.
- unghiuri opuse la vârf - două unghiuri care au proprietatea că laturile unuia sunt prelungirile laturilor celuilalt.
- unghiuri suplementare - două unghiuri a căror sumă este egală cu 180°.
- unghiular, coeficient ~ - tangenta unghiului pe care îl formează o dreaptă cu axa
O
x
.
{\displaystyle Ox.}
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
V
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Z
- zonă (a unei sfere) - parte dintr-o sferă, cuprinsă între două plane paralele care taie sfera.
- zonoedru - poliedru convex cu fețe simetrice față de centru, format dintr-o sumă Minkovski de segmente.
- zonogon - poligon convex cu simetrie față de centru.
↑ 0–9 A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z ↓
Bibliografie
- Caius Iacob, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, 1974
Legături externe
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.